Fu Cong, reprezentantul permanent al Chinei la Națiunile Unite, a trimis luni o nouă scrisoare secretarului general al ONU, Antonio Guterres, în care respinge ferm argumentele pe care le consideră nefondate ale reprezentantului permanent al Japoniei la ONU și detaliază poziția guvernului chinez.
În scrisoare, care va fi distribuită tuturor statelor membre ale ONU ca document oficial al Adunării Generale, Fu a precizat că partea chineză a observat faptul că reprezentantul Japoniei la ONU a transmis, la 24 noiembrie, o scrisoare către secretarul general, formulând argumente nejustificate, evitând problemele esențiale, acuzând fără temei China și încercând să transfere vina.
„China se opune ferm unei astfel de abordări”, a declarat Fu, care a explicat în continuare poziția Chinei.
În primul rând, cauza directă a divergențelor serioase existente în prezent între China și Japonia este reprezentată de declarațiile provocatoare ale prim-ministrului japonez Sanae Takaichi, făcute în timpul unei interpelări din Dietă, la 7 noiembrie. Atunci, ea a afirmat în mod iresponsabil că o „contingență a Taiwanului” ar putea constitui o „situație care amenință supraviețuirea” Japoniei, sugerând implicit că Japonia ar putea interveni militar în problema Taiwanului.
„Astfel de afirmații eronate contestă în mod deschis rezultatele victorioase ale celui de-al Doilea Război Mondial și ordinea internațională postbelică și reprezintă o încălcare gravă a scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite”, a subliniat Fu.
În al doilea rând, partea japoneză afirmă că ar respecta o „poziție consecventă”. China a întrebat în mod repetat și public: care este, concret, această „poziție consecventă”? Partea japoneză a evitat însă de fiecare dată întrebarea și nu a oferit un răspuns direct Chinei.
„Poate partea japoneză să ofere comunității internaționale o explicație completă și exactă privind această ‘poziție consecventă’ referitoare la Taiwan?”, a întrebat Fu.
El a arătat că instrumente juridice internaționale precum Declarația de la Cairo, Proclamația de la Potsdam și Instrumentul de Capitulare al Japoniei confirmă de multă vreme suveranitatea Chinei asupra Taiwanului, obligația Japoniei de a returna teritoriile cucerite – inclusiv Taiwanul – Chinei, precum și principiile care reglementează aranjamentele postbelice privind Japonia. Aceste documente sunt parte integrantă a ordinii internaționale postbelice.
Declarația Comună Chino–Japoneză din 1972 afirmă explicit că „Guvernul Japoniei recunoaște Guvernul Republicii Populare Chineze ca singurul guvern legitim al Chinei”, iar „Guvernul Republicii Populare Chineze reiterează că Taiwanul este o parte inalienabilă a teritoriului său”. Documentul consemnează că „Guvernul Japoniei înțelege și respectă pe deplin această poziție și își menține ferm angajamentele în conformitate cu Articolul 8 al Proclamației de la Potsdam”, a precizat Fu.
O astfel de poziție a fost reafirmată ulterior de guvernul japonez într-o serie de tratate și declarații bilaterale, a punctat reprezentantul chinez. „În condițiile în care declarațiile eronate ale lui Takaichi contravin angajamentelor asumate până acum de Japonia, cum poate aceasta să câștige încrederea comunității internaționale?”, a adăugat el.
În al treilea rând, reprezentantul japonez susține în scrisoarea sa că Japonia urmează o „strategie de apărare pasivă, exclusiv orientată spre apărare”, și că declarațiile lui Takaichi ar fi avut la bază această poziție. Totuși, Taiwanul este teritoriu chinez, iar Takaichi a asociat „situația care amenință supraviețuirea” Japoniei cu o „contingență a Taiwanului”, sugerând posibilitatea folosirii forței împotriva Chinei. Aceasta contrazice în mod evident afirmația privind o strategie „exclusiv defensivă”.
„Argumentele părții japoneze sunt contradictorii și au scopul de a induce în eroare comunitatea internațională”, a continuat Fu.
În aceste condiții, având în vedere că afirmațiile lui Takaichi încalcă scopurile, principiile și prevederile relevante ale Cartei ONU, în ce fel poate partea japoneză susține că „a respectat întotdeauna dreptul internațional, inclusiv Carta ONU?” a întrebat el.
În al patrulea rând, scrisoarea reprezentantului japonez insinuează acuzații și cu privire la dezvoltarea capacităților de apărare ale altor state. De la înfrângerea Japoniei în al Doilea Război Mondial, forțele de dreapta din țară nu au încetat să încerce să cosmetizeze istoria agresiunii. Totodată, Japonia și-a modificat considerabil politicile de securitate în ultimii ani, crescând bugetul apărării timp de 13 ani consecutivi; a revizuit vechile „trei principii privind exporturile de armament” și a început exportul de arme letale; iar în prezent ia în calcul modificarea „celor trei principii nenucleare”, deschizând astfel calea pentru introducerea armelor nucleare.
„Este evident că Japonia se îndepărtează de principiul apărării strict defensive și se reînarmează”, a declarat Fu, adăugând că partea japoneză, nu altele, este cea care „participă la extinderea continuă a capacităților militare”, încearcă „modificări unilaterale ale status quo-ului în pofida opoziției țărilor vecine” și ia „măsuri coercitive”.
„În lumina afirmațiilor periculoase ale lui Takaichi, comunitatea internațională trebuie să rămână extrem de vigilentă față de ambițiile militare ale Japoniei și față de potențiala renaștere a militarismului, protejând împreună pacea mondială”, a avertizat reprezentantul Chinei.
În al cincilea rând, scrisoarea părții japoneze afirmă că trebuie depuse eforturi pentru sporirea înțelegerii și cooperării. Totuși, cea mai mare problemă în prezent este că declarațiile eronate ale lui Takaichi au afectat grav încrederea reciprocă dintre China și Japonia și au subminat fundamentul politic al relațiilor bilaterale.
„Dacă Japonia dorește cu adevărat relații stabile cu China, trebuie să reafirme în mod clar principiul unei singure Chine, să respecte integral cele patru documente politice bilaterale, să retracteze declarațiile eronate și să acționeze concret în direcția respectării angajamentelor asumate”, a declarat Fu.
El a încheiat avertizând că, în lipsa unor măsuri clare, „Japonia va trebui să își asume consecințele”.
