În 15 august, ziua în care sunt marcați 81 de ani de la capitularea necondiționată a Japoniei, premierul japonez Sanane Takaichi a oferit bani la Sanctuarul Yasukuni, unde sunt venerate plăcuțele comemorative ale celor 14 criminali de război de clasa A. În aceeași zi, ministrul Apărării, Koizumi Shinjiro, și alți demnitari japonezi i-au slăvit pe acești criminali la sanctuar.
O asemenea practică reprezintă o profanare a dreptății istorice, o provocare a liniei de bază a civilizației, o umilință pentru ordinea internațională postbelică și o rănire gravă a sentimentelor poporului chinez și ale altor popoare victime asiatice. Guvernul chinez a transmis deja proteste oficiale guvernului de la Tokyo.
Refuzarea cererii de scuze pentru atrocitățile de agresiune, accelerarea remilitarizării, propagarea frenetică a deținerii de arme nucleare… Aceste acte regresive și samavolnice ale Japoniei au fost criticate puternic de opinia publică japoneză și străină.
În Procesele de la Tokyo s-a consfințit printr-un act normativ că Japonia trebuie să poarte răspunderea juridică față de agresiunile sale abuzive. Însă, din cauza Războiului Rece și a altor incidente, militarismul japonez n-a fost tras complet la răspundere. Forțele de dreapta au modificat constant manualele istorice, negând sau înfrumusețând invaziile. Unii politicieni japonezi chiar au negat Marele masacru de la Nanjing.
Declarația de la Cairo, Declarația de la Potsdam, Actul Capitulării Japoniei și alte documente cu efect juridic internațional deplin prevăd clar că Japonia trebuie să-și dezarmeze complet forțele și nu trebuie să dezvolte industriile menite s-o remilitarizeze.
Însă, guvernul japonez și-a mărit consecutiv cheltuielile militare, a promovat modificarea Celor trei documente privind securitatea națională, a renunțat la restricțiile la exporturile de arme letale și a lansat Cartea albă privind apărarea, ce vizează formarea capacității de atacuri cuprinzătoare. Japonia a încercat să lase la o parte „strategie de apărare pasivă, care este exclusiv orientată spre apărare”și să-și dezvolte competența de a învinge inamicii prin lovitura dată mai întâi.
În decembrie 2025, unii demnitari japonezi au strigat cu aroganță că Japonia trebuie să dispună de arme nucleare. Recent, ministrul Apărării, Koizumi Shinjiro, a pretins că țara sa trebuie să discute liber despre politicile privind armele nucleare. În cadrul ceremoniei dedicate celei de-a 81-a aniversări a bombardamentelor atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, Sanae Takaichi a estompat poziția sa dacă Japonia va susține sau nu „trei principii non-nucleare” de a nu folosi, deține și introduce arme nucleare.
În timpul celui de-al 2-lea Război Mondial, Japonia a cercetat secret armele nucleare. Potrivit rapoartelor relevante, această țară este în stare să producă materiale nucleare destinate armamentelor și are un potențial militar de a lansa arme nucleare. Potrivit declarației unui oficial japonez și studiilor făcute de savanți occidentali, Japonia poate produce în următoarele 100 de zile și chiar în zece zile arme nucleare. Guvernul japonez urmărește și așa-numita „partajare nucleară”, ce are drept scop introducerea de arme nucleare ale aliaților săi.
Astfel, întreaga comunitate internațională trebuie să adopte acțiuni adecvate pentru frânarea neo-militarismului japonez și să nu îngăduie repetarea tragediilor istorice.
