Studiu Coface
La 25 de zile de la lansarea ofensivei israeliano-americane împotriva Iranului, întreruperile în aprovizionarea cu materii prime prin Strâmtoarea Ormuz continuă să alimenteze volatilitatea prețurilor. Deocamdată, petrolul și gazele, îngrășămintele, derivații petrochimici și aluminiul sunt afectate în mod special.
„Escaladarea actuală a conflictului din Orientul Mijlociu afectează puternic piețele de mărfuri. Faptul că acest conflict va ajunge sau nu într-un impas va determina amploarea șocului actual asupra părții din aval a lanțului valoric”, declară Simon Lacoume, economist de sector la Coface.
Prețurile petrolului: un șoc de lungă durată?
Recentele atacuri asupra complexului gazier Ras Laffan din Qatar au declanșat o nouă creștere a prețului materiilor prime energetice. Țițeiul Brent, care a atins recent un maxim de 119 dolari, a crescut cu 50% într-o lună.
Această creștere nu este uniformă. Țițeiul DME din Oman a depășit 160 de dolari pe baril, în timp ce WTI din SUA se situează în jurul valorii de 100 de dolari pe baril, reflectând un impact extrem de inegal asupra prețurilor, în funcție de regiune și de produs.
Pe măsură ce conflictul se prelungește, această creștere începe deja să se răspândească de-a lungul lanțului valoric. În Statele Unite, prețurile de vânzare cu amănuntul ale benzinei obișnuite au atins un nivel record (3,96 dolari/galon, în creștere cu 35% față de luna precedentă). În Asia, prețurile motorinei (Singapore) aproape s-au triplat de la începutul conflictului, ajungând la 256 USD/baril, în timp ce prețurile globale ale combustibilului pentru avioane s-au dublat, potrivit Asociației Internaționale de Transport Aerian (IATA).
Gazul natural, în centrul întreruperilor de aprovizionare
Creșterea este evidentă și în cazul gazelor naturale. În Europa, contractele futures pe gaze (indicele olandez TTF) au crescut cu 85% într-o lună, ajungând la 55 €/MWh, în timp ce indicatorul de referință asiatic (LNG Japan/Korea Marker) s-a dublat în aceeași perioadă, reflectând vulnerabilitatea persistentă a piețelor importatoare.
În comparație, piața americană pare mai puțin expusă întreruperilor de aprovizionare. Cu toate acestea, Henry Hub din SUA se află sub o puternică presiune ascendentă (+36% de la o lună la alta), un semn că tensiunile energetice s-au răspândit deja la nivel global.
În consecință, prețurile pentru mulți compuși petrochimici cresc exponențial
Statele din Golf sunt principalii furnizori asiatici de produse petrochimice1 , esențiale pentru întreaga industrie a materialelor plastice. O tonă de naftă a ajuns la 1.000 de dolari în Singapore, o creștere de peste 60% de la începutul conflictului. Combinația dintre tensiunile din Strâmtoarea Ormuz și stocurile asiatice la un nivel istoric scăzut (2-3 săptămâni) a determinat deja creșterea prețurilor polimerilor (polipropilenă, polietilenă, polistiren, PVC). Acest lucru prezintă acum un risc de propagare pe întregul lanț valoric.
Această tendință afectează și sulful, un factor cheie pentru procesul de leșiere2 al minereului de cupru și nichel. Creșterea prețului cu 25% într-o singură lună pune în pericol producătorii minieri majori, puternic dependenți de acest produs, precum Chile, Republica Democratică Congo și Indonezia.
Prețurile îngrășămintelor sunt în creștere, în ciuda unui calendar agricol „favorabil”
Datorită aprovizionării interne ieftine cu energie, statele din Golf3 ocupă o poziție centrală pe aceste piețe, reprezentând aproape 19% din exporturile globale de îngrășăminte azotate și 36% din volumul global de uree, în timp ce Arabia Saudită este al patrulea cel mai mare exportator de fosfați (Harta 1).
Cu toate acestea, gazul natural reprezintă până la 80% din costurile de producție ale îngrășămintelor azotate. Creșterea bruscă a prețurilor la gaz duce, prin urmare, în mod automat la o majorare a prețurilor îngrășămintelor: prețul unei tone de uree granulată (FOB Orientul Mijlociu) a crescut cu 37%, ajungând la 665 de dolari, de la începutul conflictului.
Impactul rămâne însă limitat, având în vedere momentul favorabil. Deocamdată, doar producătorii de cereale din SUA par să fie afectați, dar dacă perturbările ar persista, atunci Brazilia, India sau chiar Europa ar fi mai expuse.
Efectele negative s-ar putea extinde chiar și dincolo de fluxurile directe de îngrășăminte – către India, Brazilia sau Statele Unite, pentru care statele din Golf reprezintă 63%, 24% și, respectiv, 21% din importurile de îngrășăminte azotate – prin afectarea unor țări terțe, precum Marocul, cel mai mare producător mondial de rocă fosfatică, care depinde în mare măsură de sulful exportat de statele din Golf.
Aluminiul: metalul cel mai expus riscului
Odată cu blocarea Strâmtorii Ormuz, statele din Golf – care reprezintă 8% din producția mondială de aluminiu – nu mai pot exporta producția internă sau importa materiile prime (bauxită și alumină) necesare topitoriilor lor. Luni, 16 martie, Aluminum Bahrain (Alba), care produce 25% din aluminiul regiunii, a anunțat, în consecință, suspendarea a 19% din producția sa, reprezentând 5% din producția de aluminiu a regiunii. Departe de turbulențele din Orientul Mijlociu, Mosal a anunțat suspendarea operațiunilor sale din Mozambic4 , invocând costurile energetice considerate excesive. Pe fondul acestei deteriorări a situației, prețurile aluminiului continuă să urmeze o tendință ascendentă (+11,5% față de luna precedentă), atingând un maxim de 3.500 USD/tonă (12 martie), după o creștere de aproape 25% în ultimul an.
1 Naftă, GPL, metanol, etilenă și propilenă.
2 Un proces de „spălare”, în timpul căruia mineralele țintă sunt extrase din masa minerală în care sunt conținute
3 Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman și Qatar
4 1% din producția mondială de aluminiu
