Ordonanța de urgență care modifică Legea 296 a fost dată cu scopul de a corecta sau, mai bine zis, de a reveni la vechile plafoane de numerar prevăzute în Legea 70/2015. Așadar se revine la vechile plafoane, dar cu 2 excepții, din care una mi se pare, oarecum, corectă, respectiv cea care stabilește un plafon de 50.000 lei pentru soldul pe care-l poate avea în casierie o companie la sfârșitul zilei, dar cealaltă excepție, respectiv plafonul de 1.000 lei pentru avansul spre decontare, mi se pare contradictorie cu plafonul de 5.000 lei pentru plățile cu numerar. Asta pentru că avansurile spre decontare pot fi și pentru cumpărarea de mărfuri, materiale etc., nu doar pentru deplasările în interes de serviciu. Dar, pe lângă aceste observații, aș vrea să mai aduc în discuție o contradicție din noua ordonanță de urgență: Legea 296 este modificată în sensul modificării plafoanelor, dar mai conține câteva modificări, astfel art. 4 din Legea 70/2015 privind operațiunile cu numerar este modificat de Legea 296, apoi de Ordonanța de Urgență dată pentru revenirea la vechile plafoane, aplicabilă din 11 noiembrie, dar există contradicție între alin.(1) și alin.(4) ale acestui articol de lege. Iată cele 2 alineate contradictorii:
,,Art. 4. — (1) Operațiunile de încasări și plăți în numerar efectuate între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor livrări ori achiziții de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi și primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanțări, se efectuează cu încadrarea în plafonul zilnic de 10.000 lei către/de la o persoană ………
(4) Operațiunile de încasări și plăți între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și persoanele fizice în calitate de asociați/acționari/administratori/persoane fizice/alți creditori exclusiv creditorii instituționali care desfășoară activități de intermediere financiară prevăzute de lege reprezentând împrumuturi, indiferent de natura și destinația acestora, se efectuează numai prin instrumente de plată fără numerar.”
După cum se poate vedea, la alin.(1) se pot face operațiuni cu numerar cu persoanele fizice în limita unui plafon de 10.000 lei/zi, dar la alin.(4) se interzic operațiunile cu numerar cu persoanele fizice și cu alți creditori, cu excepția creditorilor instituționali! Curios! Dacă la alin.(4) se rămânea la prevederea respectivă, dar având în vedere doar asociații/acționarii/administratorii, era de înțeles, dar prin introducerea și a persoanelor fizice și a altor creditori, apare contradicția cu alin.(1). Eu cred că este o eroare, deci…. la loc comanda! Se impune modificarea modificării, altfel o să ne trezim cu o mulțime de litigii. Deși interzicerea în totalitate a numerarului la împrumuturile firmelor de la acționari/acționari/administratori, în orice situație, mi se pare puțin excesivă. De exemplu, la înființarea unei firme sunt necesare o serie de cheltuieli la Registrul Comerțului. Păi, de unde are bani pentru aceste cheltuieli firma care se înființează dacă nu de la acționari/acționari/administratori? Acesta este doar un exemplu, dar mai sunt o mulțime de situații de acest gen. Toată această tevatură cu numerarul a apărut din dorința de a reduce evaziunea fiscală. Este, oarecum, de înțeles acest lucru, dar dacă se lucreză corect, cu documente, numerarul nu este sursă de evaziune. Cred că atenția, printre altele, trebuie îndreptată spre zonele în care, de fapt, nici nu se eliberează documente, ce să mai vorbim de operațiuni cu sau fără numerar!
