A apărut numărul 3 (103)/2019 al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”. Fondată la Craiova, în 2010, revista apare lunar, sub îngrijirea unui colectiv condus de redactorul-şef Doina Drăguţ şi este editată sub egida Ligii Scriitorilor Români.
Din cuprins amintim câteva teme incitante, precum ”«Masca» lui Schopenhauer – paradisul pierdut al nefiinţei”, sub semnătura lui Al. Florin Ţene, în care se tratează subiectul (delicat) al ”dizarmoniei dintre traiul său îmbelşugat, excentric, şi propovăduirea, să-i zicem ipocrită, a ascezei”, considerându-se că ”Întreaga filosofie a lui Schopenhauer se învârte în jurul unui paradox, pe care îl ia drept teză: «nostalgia nemărginită către paradisul pierdut al fiinţei»”, ”Ipostaze ale frumosului uman în operele lui Marin Preda”, de Constantin Miu, o analiză cu exemple şi citate din opera lui Marin Preda a acestor ipostaze, pornind de la o teză din studiile de estetica ortodoxiei, în care se afirmă că frumosul uman are caracter spiritual, ”Cine să dezvolte cultura naţională?”, sub semnătura prof. dr. Galina Martea, în care se arată că ”totalitatea valorilor materiale şi spirituale necesare omului” (…) reprezintă ”lucruri foarte preţioase, care trebuie menţinute şi apreciate la justa valoare de către individ, dar, în acelaşi timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată”, relevându-se, totodată, că acest deziderat nu este întotdeauna uşor de atins, că sunt mari probleme în atingerea şi menţinerea acestor standarde inclusiv în societatea contemporană moldovenească (ţara de origine a autoarei – n.n.). ”Cu mare regret, însă, ca exemplu, omul din societatea moldavă cade sub influenţa factorilor negativi care le îngreunează atât dezvoltarea, cât şi existenţa. Astfel, societatea există prin termenul de subdezvoltare şi subcultură, (…) identificându-se uniform prin limitele obscurantismului”, notează autoarea, remarcând, totodată, că ”incultura omului-putere este cea mai periculoasă armă în a distruge un popor”.
De asemenea, sunt prezentate creaţii ale unor poeţi şi prozatori contemporani, unele dintre ele de o certă valoare artistică. La acest capitol am putea aminti versurile Irinei Lucia Mihalca: ”În ziua acelui straniu reflux,/dansând foarte aproape de moarte,/au plecat zeii (…). Dezlegând moartea de viaţă,/în ultima noapte/marea păstrează sărutul/şi morţii/unui trecut tot mai îndepărtat” (Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit tăcerile) sau eseul lui George Baciu, ”Femeia din gând”, din care cităm: ”Ea, femeia, este savoarea dezastrelor inimii, nuanţarea subtilă a decepţiilor, un infinit al sufletului început în amurgul sfinţit cu sancţiuni al fiecărui gest. Privirea ei e un templu cu ritualuri erotice şi melancolice (…) Iată de ce femeia – singurul viciu prin care te înalţi în înţelepciune – e ca gustul primăverii dacă te transformi în plantă pentru a-l simţi”.
Desigur, cititorul dornic de a parcurge materiale culturale de calitate sau de a se delecta cu creaţiile autorilor contemporani poate găsi mult mai multe puncte de interes în cuprinsul revistei, ediţia din luna martie.
