A apărut numărul 8 (108), august 2019, al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, publicaţie lunară editată la Craiova, sub egida Ligii Scriitorilor Români, de un colectiv redacţional condus de doamna Doina Drăguţ.
Din cuprins semnalăm materiale de o înaltă ţinută, ce se vor dovedi, fără îndoială, interesante pentru cititorul dornic să participe la un act cultural autentic. În materialul ”Alianţa discretă şi fecundă dintre Poezie şi Filosofie”, Al. Florin Ţene porneşte de la un citat al lui Tudor Vianu şi analizează raporturile dintre poezie şi filosofie, arătând că cele două, de fapt, sunt inseparabile: ”Eu precizez, spre deosebire de ilustrul critic, că schimbările reciproce între filosofie şi poezie sunt aşezate în cercul mai extins al interferenţelor între artă, filosofie şi religie, inclusiv poezia. Criteriul confluenţelor îl constituie faptul că aceste patru forme ale spiritului se deschid, precum corola unei flori, asupra totalităţii lumii şi presupun transcendenţa unui absolut”. Autorul mai opinează că polivalenţa semnificativă a poeziei o îndepărtează de origine, o face să nu-i mai aparţină în exclusivitate: ”Limbajul devine purtătorul unei ambiguităţi revelatoare ce transformă poemul într-un act, iar receptarea lui într-o participare”.
În proza scurtă ”Trecere fugară”, Doina Drăguţ parcurge, în plan metafizic, diferite etape ale existenţei, are multiple viziuni şi interpretări ale sensurilor acesteia, pe care le exprimă în alăturări uneori surprinzătoare, dar care relevă autenticitate şi o mare profunzime: ”Se sparg în stele geamurile universului meu, urmele mele se văd în aer, viaţa e o pregătire pentru trecerea fluviului de lumină”. ”Unii se întorc spre sine ca să caute lumina, alţii se aruncă-n braţele văzduhului ca s-o culeagă. Şi unii şi alţii ceea ce nu ştiu este profund, iar ceea ce ştiu este superficial” (replică modernă la cuvintele lui Emil Cioran, din ”Amurgul gândurilor”. „Ce-i un artist? Un om care ştie tot – fără să-şi dea seama. Un filozof? Un om care-şi dă seama, dar nu ştie nimic” – n.m.). Sau: ”Într-o blândă adiere, în lac umbra arborii şi-o odihnesc, tonuri grave, tente luminoase pe o apă liniştită, armonii şi echilibru prelungesc uimirea-n linişte contemplativă. Să fie arcul ne-mplinirea unui cerc? Să fie zidul semnul epuizării? Să fie floarea uitarea frigului din urmă? Să fie numele meu, îndepărtat de timp, doar o trecere fugară?” – această încheiere putându-ne duce cu gândul şi la metempsihoză, deşi nu ştiu exact dacă aceasta a fost intenţia autoarei.
Mai puteţi găsi un material dedicat lui Ion Dezideriu Sârbu (eseist, dramaturg, filosof, publicist şi romancier român), ”Centenar I. D. Sârbu”, sub semnătura Liviei Ciupercă (Tudor Nedelcea îi dedică, de asemenea, un material), în care este prezentat, pe scurt, ”Zidul de sticlă”, de Clara Mareş, ”masivul volum care adună-ntr-un corolar toate documentele din Arhivele Securităţii, având ca protagonist pe Ion Dezideriu Sîrbu (1919-1989), ca şi poemul-manifest ”Scursori de lepădat”, al lui Mircea Dorin Istrate, care radiografiază în termeni extrem de caustici, dar din păcate şi de adevăraţi, soarta unui popor înşelat tocmai de conducătorii săi: ”Privesc cum biata ţară se-afundă în nevoi/Şi mă gândesc cu groază că fi-va vai de voi/ În timpul care vine de-acuma înainte,/ Că nu mi-aţi fost în stare şi n-aţi avut nici minte,/Să vă gândiţi la ţară, la neam, de-atâtea ori/ Când pusu’-v-aţi în frunte, mai peste tot, SCURSORI”.
O amplă şi aprofundată analiză asupra literaturii şi filosofiei existenţialiste face dl Ion Popescu-Brădiceni în ”Influenţa existenţialismului francez asupra literaturii române moderne şi postmoderne”, amintind filosofi precum Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard, Miguel de Unamuno, dar şi scriitori ca Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Max Blecher (autorul face o foarte interesantă paralelă între acesta din urmă şi Franz Kafka) şi alţii, afirmând, la un moment dat, că «Unui roman existenţialist nu-i recomandabil să-i efectuezi o cercetare narativă fără să-i transvaluezi conţinutul emoţional, relevat de „calea regală a autorealizării”».
O
importantă, aş spune esenţială distincţie între noţiunile de
religie şi de credinţă face Nicolae Grigorie-Lăcriţa, afirmând
că ”Religia se învaţă cu mintea, se dobândeşte în familie,
la şcoală, în biserică, prin studiul individual etc. Credinţa nu
se învaţă, ci se trăieşte cu sufletul!”, arătând şi că
religia, prost înţeleasă, poate duce la fapte abominabile, chiar
declanşa războaie, în timp ce credinţa rămâne acel teritoriu
imaculat al sufletului care nu poate degenera în contrariul
său.
Revista are multe (şi documentate) materiale filosofice,
precum cele ale Vavilei Popovici, ale lui Dragoş Niculescu sau
George Petrovai, dar puteţi întâlni şi cronici literare semnate
de Nicolae Rotaru, Galina Martea, Mihai Batog-Bujeniţă, Daniel
Marian, Mihaela Meravei, Florian Copcea, Radu Botiş, ca şi versuri
de Liliana Popa, Mihai Merticaru, Horea Porumb, Corina Pendus,
Constantin Miu, Florentina Stanciu, Ion Nijloveanu, Nicanor
Plămădeală, alte materiale sub semnăturile lui Stelian Gomboş şi
Paula Romanescu (cu un articol de excepţie: Carte şi Arte Româneşti
în Franţa, partea a II-a – scriere despre arte, dar având şi iz
de jurnal de călătorie), Dan Sandu, Ben Todică, Viorel Roman,
Florentin Smarandache, Mircea Ştefănescu, Ioan Ursu, Philip
Tudora.
Din lipsă de spaţiu m-am mărginit doar la a enumera unii dintre autori, dar trebuie spus că această revistă de cultură merită atenţia cititorilor, iar pentru cei care nu o cunosc încă, o pot cumpăra sau accesa online la: https://issuu.com/doina_dragut/docs/constelatii-diamantine-nr-108-2019?fbclid=IwAR0ZIn3J71cAveW1kJI_kwglEmzlQpzzkRs4ILksOjt3YlKCcb6G8bfQRP8