Gelu DRAGOȘ, UZPR
Am primit cel mai recent număr al revistei de cultură universală „Constelații diamantine” prin grija redactorului-șef Doina Drăguț, Anul XVI, nr. 4 (176), aprilie 2025, în apropierea Sfintelor sărbători de Paște. Domnia sa ne aduce o necesară precizare: „Întrucât anul acesta Paștele Ortodox este în aceeași zi cu Paștele Catolic (20 aprilie), am evocat în revistă două figuri luminoase ale celor două Biserici: PF Teoctist și Papa Ioan Paul al II-lea”. Cinste dumneaei.
Și în acest număr de colecție semnează scriitori cunoscuți atât în țară cât și în străinătate: Doina Drăguț, Nicolae Mareș, Ion Popescu-Brădiceni, Ion Deaconescu, Mihai Caba, Constantin Lupeanu, Ștefan Lucian Mureșanu, Ioan Ursu, Iulian Chivu, George Petrovai, Carmen Manea, Mădălina Virginia Antonescu, Lucia Cosmina Vlad, Gelu Dragoș, Petru Ababii, Iosefina Schirger, Marin I. Arcuș, Ionuș Țene, Mihaela CD, Constantin E. Ungureanu, Mircea Tunaru, Virgil Andronescu, Radu Sorescu, Liliana Popa, Lucian Ciuchiță, Mariana Zavati Gardner, Camelia Oprița, Al. Florin Țene, Ioan Voicu, Florentin Smarandache, Mihai Gîndu și Filip Tudora.
Din editorialul Doinei Drăguț „Mă fascina chipul lui luminos” aflăm că Prea Fericitul Teoctist: „ a promovat învățământul religios după 1989, înființând noi seminarii teologice, școli medii de cântăreți bisericești, de pregătire a asistenților sociali, băieți și fete, de restauratori de monumente istorice și a organizat obținerea de burse în străinătate pentru studenți. În învățământul general de toate gradele și profilurile a fost introdus învățământul religios. A reorganizat și promovat activitatea editorială bisericească. A publicat multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate”.
Despre Papa Ioan Paul al II-lea poetul Nicolae Mareș, care a scris și tradus din opera Lui, sub titlul „Douăzeci de ani de la înălțarea la cer a fostului Pontif Karol Wojtyla”, pe șase pagini, scrie cu lux de amănunte crâmpeie din viața marelui dispărut: „Karol Wojtyla va rămâne tot timpul păstorul adevărat, un bun Păstor, ca și după plecarea sa la Roma, pentru a participa la Conclavul Vatican II. Am în minte imaginea sa de atunci, alături de Papa Paul al VI-lea, care îi aprecia cunoașterea din interior a comunismului de către polonezul mult încercat se soartă. Conlucrarea dintre cei doi Pontifi, în timpul războiului rece a fost exemplară. În fapt, s-a constituit în unul din elementele hotărâtoare, care a dus la ridicarea în jilțul Sfântului Petru, la 22 octombrie 1978 a lui Karol Wojtyla. Prin calitatea dobândită el a declarat solemn: „Nu vă temeți! Deschideți, deschideți-i larg ușile lui Cristos, puterii Sale mântuitoare… deschideți granițele statelor, sistemele economice și politice… Nu vă temeți! Cristos știe ce este în inima omului, numai El singur o știe!” A fost o chemare pentru mileniul care se apropia. Așa a început istoria dărâmării orânduirii comuniste din temelii”.
Maramureșeanul Gelu Dragoș, cu titlul „Luminile lui Al. Florin Țene, într-un nou roman de excepție” face o recenzie la romanul scriitorului mai sus amintit „Poezie și Agonie – Tinerețea poetului”,editura „Napoca Star” Cluj Napoca, 2025, unde afirmă: „. Acest roman, îndrăznesc să spun, este un roman autobiografic deoarece lecturând paginile eu mi-l închipuiam pe tânărul, vigurosul, înaltul și mereu sentimentalul și îndrăgostitul de frumos și poezie Al Florin Țene. Remarc înțelepciunea în alegerea titlurilor celor 11 capitole, titluri-reper, ca pietre de hotar al întregului roman, ce trasează linia principală și fluidizează povestea personajului Mircea. Romanul cu fir epic, liric, axiomatic este și o frescă a perioadei comuniste și o scurtă perioadă de după 1989, un roman-document al celor două „lumi” trăite de Mircea și de români. Și prin acest nou roman, Al. Florin Țene ne dovedește o putere creatoare de invidiat, îi îndeamnă pe confrați să scrie cu curaj și autocenzură, prin propriul exemplu. De altfel prietenul Răzvan Ducan îl consideră pe maestru Al. Florin Țene un „LORD SENIOR AL SCRISULUI DE SUBSTANȚĂ” iar senior editorul Johnny Ciatloș Deak îl consideră „UN STRĂJER AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE”!
Ionuț Țene, președintele LSR, abordează cu mult curaj instituția numită Constantin Brâncuși: „Brâncuși este considerat de criticii de artă și marele public ca cel mai mare sculptor modern din epoca noastră. Specialiștii l-au perceput ca un modernist sau un avangardist al artei deși Brâncuși nu a fost decât un genial sculptor al artei populare românești. El a redat și revelat lumii arta populară ancestrală românească izvorâtă din arhetipul nostru milenar esențializat de timp spre veșnicie. Elementele decorative și simbolice ale artei brâncușiene sunt profund etnografice, folclorice și cu valențe populare românești. (…) Opera lui Brâncuși este profund românească și arhetipală. Este geniul poporului român provenit din străfundurile îndepărtate ale istoriei, când strămoșii noștri trasau linii curbate elegante pe vase de lut și plăsmuiau ”Gânditori” pentru bunul mers al lumii între pământ și cer. Brâncuși este un sculptor al tradiției și arhetipului acestui spațiu mioritic ancestral. În această cheie paradigmatică de ”orizont și stil” trebuie să reconsiderăm opera sa funciară și fundamentală pentru arta mondială. Brâncuși nu a fost de fapt un avangardist, ci un conservator în artă, un plăsmuitor al formelor milenare românești. Da. Brâncuși a sculptat nu zborul, ci ideea de zbor, adică esența. A fost creatorul „Cuvântului” sculpturii românești și universale. A pus început bun la toate, pornind de la ideea ce s-a transformat în Cuvânt și a schimbat astfel fața sculpturii. Brâncuși este prototipul sculptorului român fără vârstă, de la începuturile vieții pe aceste meleaguri”…
Fiindcă se apropie marea sărbătoare a Învierii Domnului, vă propun și o poezie creștină, autor Mihaela CD: „Așteptăm o minune/Din ceruri ca să vină/Și un veac de tăciune/TU preschimbă-n lumină//Vrem doar o șansă,un semn/Dinspre bolta albastră/Trimite-ne un îndemn/Și-o idee măiastră//Și-n dulcea rugăciune/Prin cuvântul care-i spus/Așteptăm o minune/Dinspre raiul sfânt, de sus//Și pe-a nopților strune/Șoapte vin să ne-alinte/Printre razele brune/În șirag de cuvinte” („Așteptăm o minune”).
Am să închei acest semnal editorial cu invitația de a lectura și acest număr al revistei craiovene „Constelații diamantine”, unde un colectiv serios și dedicat muncesc pentru al șaisprezecelea an consecutiv pentru apariția ei și bucuria cititorilor săi. Hristos a Înviat!
