Studiu Colliers
Piața construcțiilor din România se menține aproape de maxime istorice și rămâne unul dintre puținele sectoare care continuă să susțină creșterea economiei. Volumul lucrărilor de construcții a crescut cu aproximativ 12% în primele cinci luni din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, arată raportul Colliers privind evoluția pieței imobiliare în primul semestru al anului. Piața este susținută în continuare în mare parte de investițiile publice, însă a doua jumătate a anului vine cu riscuri mai mari, de la creșterea costurilor și presiunea tot mai accentuată asupra fluxurilor de numerar ale constructorilor până la incertitudinile politice și cele legate de atragerea fondurilor europene.
Cele mai mari creșteri au venit din zona rezidențială, unde volumul lucrărilor a avansat cu aproximativ 16%, și din proiectele de infrastructură, cu un plus de circa 14%. Acestea includ lucrări pentru drumuri, căi ferate și spitale și generează în continuare peste jumătate din activitatea sectorului. Segmentul nerezidențial a crescut mai lent, cu aproximativ 6%, într-un context în care finanțarea rămâne scumpă, iar investitorii privați sunt mai prudenți. Chiar și așa, piața construcțiilor funcționează astăzi la un nivel aproape dublu față de perioada de dinaintea pandemiei. Raportul Colliers subliniază că aceste creșteri măsoară volumul efectiv al lucrărilor și intensitatea activității de pe șantiere, nu valoarea financiară a investițiilor. Cu alte cuvinte, avansul de 12% arată că se construiește semnificativ mai mult, nu doar că proiectele au devenit mai scumpe.
„Ritmul din acest an arată că piața construcțiilor rămâne foarte activă, dar dependența de investițiile publice este tot mai importantă. Peste jumătate din activitate vine din proiecte finanțate de stat, iar întrebarea pentru lunile următoare este dacă aceste investiții vor putea continua în același ritm. Miza este cu atât mai mare pentru proiectele care depind de fonduri europene, unde orice întârziere se poate vedea rapid în piață. În același timp, valoarea se mută tot mai mult de la simpla execuție către controlul costurilor și al riscului. Într-un context cu prețuri volatile la materiale, costuri suplimentare generate de CBAM sau mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, dobânzi ridicate și proiecte mai greu de finanțat, investitorii au nevoie mai mult ca oricând de cost management, procurement, value management & engineering și project governance, astfel încât proiectele complexe să poată fi livrate cu un nivel cât mai predictibil al costurilor, termenelor și riscurilor”, explică Alexandru Atanasiu, Partner | Head of Construction Services.
Diferența față de restul Europei este vizibilă pe un orizont mai lung de timp, în condițiile în care, în ultimul deceniu, volumul lucrărilor de construcții din România aproape s-a dublat, în timp ce media Uniunii Europene a avansat doar marginal. Investițiile în infrastructură explică o parte importantă din această evoluție. România a trecut de la aproximativ 900 de kilometri de drumuri de mare viteză înainte de pandemie la peste 1.400 de kilometri la începutul lui 2026, iar peste 1.000 de kilometri se află în diferite faze de construcție, în timp ce alți aproximativ 300 de kilometri sunt în etapa de planificare.
În paralel, costurile încep din nou să pună presiune pe companiile din construcții. Prețurile mai multor materiale au revenit pe creștere, iar unele materii prime se apropie de niveluri record. Cuprul, de exemplu, s-a scumpit cu peste 40% în 2025, iar în acest an a depășit 14.000 de dolari pe tonă și a atins noi maxime în timpul verii. Creșterea vine atât din problemele de aprovizionare, cât și din cererea tot mai mare generată de tranziția energetică și de dezvoltarea centrelor de date pentru inteligența artificială.
La presiunea deja existentă se adaugă și noile costuri generate de mecanismul european CBAM, aplicat din 2026 anumitor materiale importate din afara Uniunii Europene. Estimările inițiale indică un impact de 10-15% asupra costurilor. Pentru România, care importă volume importante de oțel, aluminiu și alte metale, o parte din aceste scumpiri se va transfera inevitabil în prețurile finale și poate reduce marjele companiilor, dar și interesul pentru noi proiecte private.
Presiunea asupra costurilor începe să se vadă tot mai clar și în cash flow-ul companiilor din construcții. Termenele lungi de plată, mai ales în cazul unor proiecte publice, blochează lichidități importante, într-un moment în care constructorii trebuie să facă față și costurilor ridicate cu materialele și forța de muncă. În același timp, dobânzile mari fac mai dificil și mai scump accesul la finanțarea necesară pentru capitalul de lucru. În aceste condiții, chiar și companiile cu un volum ridicat de proiecte pot ajunge sub presiune dacă încasările întârzie, iar gestionarea cash flow-ului devine esențială pentru susținerea activității curente.
Piața muncii rămâne și ea sub presiune. Numărul angajaților din construcții se menține aproape de maximul istoric, la circa 460.000 de persoane, iar costurile cu forța de muncă continuă să crească, inclusiv după eliminarea facilităților fiscale din sector. Totuși, salariile din România sunt încă sub nivelurile din alte piețe din Europa Centrală și de Est, iar companiile locale au, în general, marje mai bune decât media europeană. Acest lucru le oferă încă un anumit spațiu pentru a absorbi o parte din creșterea costurilor.
„Piața construcțiilor merge încă foarte bine, dar incertitudinile sunt tot mai mari. Constructorii au proiecte și activitate, însă costurile cresc, finanțarea rămâne scumpă, iar unele investiții publice sunt mai greu de anticipat. În plus, atunci când plățile se fac cu întârziere, presiunea se transferă imediat în lichiditatea companiilor și în capacitatea lor de a susține simultan mai multe proiecte. Marjele bune din ultimii ani le oferă companiilor o anumită protecție, dar aceasta nu este nelimitată. Dacă materialele și salariile continuă să se scumpească, iar proiectele publice încetinesc puternic sau plățile sunt amânate, efectele se vor resimți nu doar în construcții, ci și în alte sectoare ale economiei”, completează Alexandru Atanasiu.
Miza este importantă și pentru întreaga economie, pentru că sectorul construcțiilor are o pondere tot mai mare în PIB. În 2025, construcțiile au reprezentat aproximativ 8,6% din PIB-ul României, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media este de circa 5%. În paralel, expunerea băncilor pe acest sector a continuat să crească, iar la finalul primului trimestru din 2026 creditele acordate companiilor din construcții au depășit 54 de miliarde de lei, cu aproximativ 16% peste nivelul de anul trecut și aproape dublu față de 2019. Tocmai de aceea, o eventuală încetinire puternică, mai ales în zona proiectelor de infrastructură finanțate din fonduri europene, s-ar putea transmite rapid și către alte sectoare, de la producția de materiale și transport până la logistică și servicii, amplificând presiunile asupra economiei.
În lunile următoare, una dintre cele mai mari provocări va fi continuarea proiectelor finanțate din fonduri europene. Termenul-limită pentru cheltuirea banilor din PNRR este la finalul lunii august, iar unele proiecte de infrastructură rutieră, feroviară și transport urban riscă să rămână fără finanțare europeană. Potrivit estimărilor citate de Colliers, numai în cazul infrastructurii rutiere ar putea apărea un necesar suplimentar de finanțare de aproximativ 10-15 miliarde de euro, care ar trebui acoperit, acolo unde este posibil, din bugetul de stat sau din alte programe. Presiunea este cu atât mai mare cu cât bugetul pentru 2026 include investiții publice record, de peste 160 de miliarde de lei, susținute în mare măsură tot din fonduri europene.
Există însă și un semnal de stabilitate, punctează consultanții Colliers. La finalul lunii iulie, Fitch a menținut ratingul României la nivelul BBB-, în categoria recomandată investițiilor, și a estimat un deficit bugetar de aproximativ 5,9% din PIB în 2026, ușor sub ținta guvernamentală. Agenția a păstrat însă perspectiva negativă, în contextul incertitudinilor politice și al întârzierii reformelor legate de fondurile europene.
Pentru investițiile private, perspectivele rămân mai rezervate, subliniază consultanții Colliers. Inflația se menține aproape de 10%, iar eventualele reduceri de dobândă sunt așteptate abia din 2027, ceea ce păstrează costurile de finanțare ridicate pentru proiectele dependente de credit. În același timp, estimarea Colliers pentru economia României s-a deteriorat semnificativ față de începutul anului, de la o creștere de aproape 1% la o scădere de aproximativ 0,7% în 2026, pe fondul contextului extern mai dificil și al incertitudinilor interne. În aceste condiții, dezvoltările nerezidențiale și proiectele speculative vor rămâne probabil într-o zonă de prudență, iar o revenire mai clară a economiei este așteptată în 2027, fără perspectiva unei recuperări rapide în lipsa unei stabilizări politice și a continuării investițiilor europene.
În a doua jumătate a anului, investițiile publice ar putea menține piața construcțiilor aproape de nivelurile record, dacă situația politică se stabilizează și fondurile europene continuă să fie atrase. Cel mai mare risc rămâne o încetinire bruscă a proiectelor finanțate de stat, care ar avea efecte și în alte sectoare ale economiei. În paralel, dezvoltatorii privați își planifică proiectele pe termen mai lung și își ajustează investițiile în funcție de o posibilă revenire a pieței în următorii doi-trei ani, într-un context în care predictibilitatea costurilor, a termenelor și a riscurilor devine un criteriu tot mai important în decizia de investiție.
