Datele studiului Global Burden of Disease arată că aproape zece milioane de oameni au murit în 2015 din cauza bolilor neurologice, numărul acestora crescând cu 36,7% din 1990. Povara afecțiunilor neurologice crește constant la nivel mondial, România aflându-se printre primele trei țări europene atât ca număr de cazuri de boli cerebrovasculare, cât și ca rată a mortalității de cauză cerebrovasculară.
Primul pas în diagnosticarea afecțiunilor sistemului nervos central și periferic îl reprezintă consultul neurologic efectuat de către medicul specialist neurolog.
Din ce motive poți avea nevoie de un consult neurologic
În cazul manifestării anumitor semne și simptome, medicul tău de familie îți poate recomanda să mergi la medicul neurolog pentru un consult de specialitate. Există numeroase condiții neurologice (accidentul vascular cerebral, migrena cronica, epilepsia, boala Parkinson, meningita, scleroza multiplă și altele), acestea putându-se manifesta printr-o mare varietate de simptome. Astfel, durerile de cap, durerile cronice, amorțeala, furnicăturile, amețeala, slăbiciunea, dificultatea la mers, tremurul, convulsiile, tulburările de vedere sau de memorie, stările de confuzie și problemele legate de somn pot fi provocate de diverse boli neurologice care trebuie să fie diagnosticate cât mai rapid.
Cum te pregătești pentru consultul neurologic
Nu este nevoie de nicio pregătire specială înaintea unei consultații de neurologie, pentru că medicul va pune un diagnostic în urma testării mișcărilor și reacțiilor tale normale. Singura cerință este să fii odihnit și atent la cerințele persoanei care te examinează. Dacă ai mai făcut înaintea acestui consult de neurologie și alte investigații, este util și recomandat să prezinți rezultatele medicului specialist, pentru a-și putea forma o viziune de ansamblu.
În ce constă examenul neurologic
Consultația începe întotdeauna cu o discuție despre simptomele curente, despre momentul în care acestea au apărut, despre formele în care se manifestă și despre istoricul tău medical. Apoi, medicul specialist va căuta semnele vizibile ale unor afecțiuni neurologice în felul în care mergi, în postură, în simțul echilibrului și în eventualele dificultăți de mișcare. Urmează un scurt examen fizic în care medicul printre altele iti va verifica reflexele si îți va măsura pulsul.
În funcție de simptomele manifestate și de condiția medicala pe care o suspectează, neurologul va efectua o serie de teste.
- Dacă ai probleme cu vederea, auzul, mirosul, gustul sau vorbirea, testele pot include identificarea unui anumit miros (pentru verificarea nervului olfactiv), încrețirea nasului și dezvelirea dinților (pentru verificarea nervului facial) sau citirea unor litere sau cifre, așa cum se întâmplă în timpul unui consult oftalmologic. De asemenea, doctorul îți poate testa câmpul vizual.
- Pentru verificarea mobilității și a abilităților motorii neurologul te va supune unor teste simple, de exemplu, să-ți atingi vârful nasului în timp ce ții ochii închiși sau să-ți atingi genunchiul cu călcâiul celuilalt picior în timp ce stai întins. De asemenea, îți va verifica reflexele osteotendinoase, cutanate sau de postură.
- Medicul neurolog îți poate testa sensibilitatea la durere sau atingere și îți mai poate pune o serie de întrebări menite să-ți verifice capacitatea de memorare și orientare (întrebările sunt simple, de tipul „În ce dată suntem astăzi?”), sau unele referitoare la mișcările intestinale.
În funcție de rezultatele consultului neurologic, medicul poate recomanda investigații suplimentare. Acestea includ diverse analize medicale, investigații imagistice (IRM – Imagistica prin Rezonanță Magnetică, CT – Tomografie Computerizată) sau explorări funcționale precum ecografia Doppler și investigații care înregistrează activitatea electrică a creierului (EEG – electroencefalografia), care măsoară viteza de conducere nervoasă (ENG – electroneurografie) sau activitatea musculară (EMG – electromiografie).
Niciunul dintre testele pe care le vei face în timpul consultului neurologic nu presupune injecții sau procedee dureroase, însă pot detecta anomalii care au trecut neobservate în trecut, ajutând la stabilirea unui diagnostic corect și a unui plan de tratament.
