Autor: Călin Stan, Partener, Avocat Băncilă Diaconu și Asociații SPRL
Presiunea reducerii deficitului bugetar, în paralel cu eforturile de digitalizare și adaptare ale ANAF la realitățile economice actuale, au adus anumite schimbări, cel puțin la o primă vedere, asupra modului în care sunt derulate controalele fiscale în România. Dacă în mod tradițional inspecțiile se concentrau pe aspecte mai degrabă de formă, precum existența facturilor și a documentelor justificative, odată cu îmbunătățirea capacităților ANAF de analiză a numeroaselor date aflate la dispoziția sa, accentul pare să migreze către o analiză integrată a datelor, cu scopul verificării realității economice din spatele declarațiilor fiscale ale contribuabililor.
Această schimbare este relevantă pentru companii, întrucât mută centrul de greutate al inspecției de la verificarea unei operațiuni individuale la evaluarea coerenței întregului model de afaceri. În practică, inspectorii încearcă tot mai des să răspundă la o întrebare simplă: profitul și baza impozabilă declarate reflectă realitatea activității economice efectiv desfășurate?
De la controlul documentelor, la controlul consistenței datelor
Informările publicate de ANAF în 2026 arată că una dintre principalele direcții urmărite este identificarea diferențelor dintre declarațiile fiscale și celelalte informații disponibile autorității fiscale.
Printre aspectele semnalate recurent se numără neconcordanțele dintre veniturile declarate pentru calculul impozitului pe profit, datele raportate în deconturile de TVA, informațiile din declarațiile informative și cele rezultate din sistemul RO e-Factura. În numeroase situații prezentate de ANAF, astfel de diferențe au reprezentat punctul de plecare pentru ajustări fiscale sau pentru extinderea unor verificări deja începute.
Pentru companii, consecința este importantă: riscul fiscal nu mai este generat exclusiv de lipsa documentației justificative, de existența unei erori de calcul sau de interpretarea diferită a unui text legal, ci și de lipsa reconcilierii între diferitele fluxuri de raportare existente în organizație.
Analiza celor mai recente informări oficiale evidențiază câteva teme recurente, ce par să contureze strategia de control a ANAF, cel puțin pe termen scurt.
Serviciile intragrup
Serviciile de management, IT, resurse umane, consultanță și suport furnizate de entități afiliate continuă să reprezinte una dintre zonele de maxim interes pentru organele de control.
În exemplele publicate de ANAF, principala problemă identificată nu este reprezentată de existența sau nu a contractelor ori facturilor, ci demonstrarea beneficiului economic concret obținut de societatea din România prin achiziția acestor servicii. De remarcat este faptul că existența documentelor justificative reprezintă aici o condiție necesară, însă nu și suficientă, pentru acordarea dreptului de deducere, inspectorii urmărind atât prestarea efectivă, cât și beneficiul real obținut de societate, prin raportare la ansamblul activităților sale economice.
Prețurile de transfer și tranzacțiile cu afiliații
O altă direcție importantă este reprezentată de tranzacțiile dintre persoane afiliate. ANAF a publicat exemple privind ajustarea condițiilor financiare pentru împrumuturi intragrup, analiza dobânzilor aplicate și verificarea tranzacțiilor comerciale în raport cu principiul valorii de piață. De asemenea, în anumite situații au fost analizate tranzacțiile considerate insuficient documentate sau care nu reflectau condiții similare celor acceptate de operatori independenți.
În materia prețurilor de transfer, analiza de congruență între realitatea economică din spatele operațiunilor și prețul de piață aplicat este esențială, așa încât pregătirea corespunzătoare a documentației specifice este extrem de importantă.
Cheltuielile și necesitatea economică
Inspectorii acordă o atenție tot mai mare justificării economice a cheltuielilor. În comunicările publice ale ANAF sunt menționate frecvent servicii de consultanță, management, publicitate, închirieri auto, investiții sau alte cheltuieli pentru care contribuabilii nu au putut demonstra suficient legătura cu activitatea economică ori necesitatea acestora pentru obținerea veniturilor impozabile.
Mesajul este că existența unei facturi și a unui contract nu garantează automat deductibilitatea fiscală atunci când documentația nu demonstrează substanța economică a operațiunii.
TVA și raportările digitale
Sistemele digitale implementate în ultimii ani generează un volum fără precedent de informații pentru administrația fiscală. Diferențele dintre datele raportate în deconturile de TVA, declarațiile informative și facturile electronice transmise prin RO e-Factura sunt utilizate în analiza de risc și în selectarea contribuabililor pentru verificări. În exemplele publicate de ANAF apar ajustări rezultate din neconcordanțe între aceste surse de informații sau din lipsa documentelor necesare pentru exercitarea dreptului de deducere.
Ce înseamnă această tendință pentru mediul de afaceri
Din perspectiva contribuabililor, schimbarea este mai profundă decât simpla intensificare a controalelor. Dacă până acum apărarea contribuabilului într-o inspecție fiscală era construită în principal în jurul declarațiilor fiscale și a documentelor contabile, devine esențială capacitatea companiei de a demonstra coerența dintre contabilitate, raportările fiscale, sistemele operaționale, documentația și raționamentele economice din spatele operațiunilor și deciziilor de business.
Această evoluție este, într-o anumită măsură, rezultatul firesc al digitalizării administrației fiscale. O autoritate care dispune de mai multe date va încerca inevitabil să le utilizeze pentru a identifica zonele de risc și pentru a selecta mai eficient contribuabilii care urmează să fie verificați.
În același timp, noul model de control ridică o provocare suplimentară pentru companii: necesitatea de a explica rapid și convingător orice diferență sau abatere identificată de algoritmii de analiză de risc. Cu cât informațiile sunt mai fragmentate între departamente, sisteme și surse de raportare, cu atât probabilitatea unui control și costul gestionării acestuia cresc.
Recomandarea noastră
Controalele fiscale din 2026 sugerează o schimbare de paradigmă. Accentul nu mai cade exclusiv pe interpretarea unei reguli fiscale sau pe verificarea unor documente contabile, ci pe capacitatea contribuabilului de a demonstra că ansamblul datelor sale fiscale, contabile și operaționale se referă și cuprinde activitatea economică reală, ca atare.
Pentru companii rămâne la fel de importantă pregătirea și organizarea corespunzătoare a documentelor financiar-contabile, însă devine limpede că acest lucru nu mai este suficient, mai ales dacă nu se asigură consistența acestora cu realitatea economică și raționamentul din spatele deciziilor de afaceri ale companiei.
