– Interviu acordat de doamna Rodica Elena Lupu, scriitor, editor, jurist, textier bine cunoscut –
– Sunteți patroana unei edituri (ANAMAROL) de mult timp. Cum vi se pare acum această aventură pe tărâmul literelor, ce vă bucură cel mai mult și ce regretați?
– Da, am Editura ANAMAROL din luna mai 2003 și am editat până acum peste 700 de cărți pentru scriitori din țară și din alte țări. Totul mi se pare minunat și fac asta cu plăcere. Mă bucură faptul că am cunoscut scriitori români și străini și spun asta pentru că am editat cărți în limbile română, italiană, engleză. Una dintre cărțile editate de prof. univ Nina Smarț, din Los Angeles, S.U.A. mă bucur că acum este și în subiectul Operei din New York, iar doctorului Gianpaolo Mastropasqua tocmai i-am lansat cartea ”Dansuri de dragoste și duende / Danze d amore e duende”, în română/italiană, în luna noiembrie, la Biblioteca Metropolitană din București, a dorit și i-am lansat cartea. Nu regret nimic, chiar și eu am scris și au apărut la editurile Dacia Cluj Napoca sau din București, la Curtea Veche, la editura mea ANAMAROL peste 150 de cărți proprii, volume de poezii, romane, cărți de călătorie, cărți pentru copii și tineret, eu fiind membră în Uniunea Scriitorilor din România la secțiunea Copii și Tineret. Plus colecția ,,Un om între oameni”, în care sub semnătura mea au apărut 55 de cărți, care se referă la colaborarea mea cu acești minunați scriitori printre care se numără: președintele Academiei Române Ioan Aurel Pop, prof. univ dr. Galina Martea, Ion Brad, prof. univ. dr. Ion Dodu Bălan, Radu Cârneci, jurnalista Ruxandra Costache, compozitorul Eugen Doga, dr. Gabriela Căluțiu Sonnenberg…
– În vâltoarea acestei contemporaneități care pare că și-a pierdut busola, cum credeți că pot fi îndrumați mai lesne tinerii către literatura clasică? Necontestând valoarea celei moderne, cred că nu trebuie să fim separați de rădăcini.
– Auzim adesea că astăzi nu se mai citeşte ca în trecut. Cu toate acestea, am convingerea că totuși se citeşte şi nici tineretul nu s-a îndepărtat mai mult ca în trecut, decât că au apărut coordonate noi ale scrisului. Cartea acum se prezintă şi într-o formă nouă, pe internet. Mulţi tineri preferă lectura pe internet, dar tot lectură se numeşte. Indiferent de forma în care se prezintă ea, cei care au deschidere spre cultură nu vor renunţa niciodată la scânteierile de suflet pe care ni le dăruiește lectura. Scrierile literare, împreună cu celelalte arte, fac parte din structura omenescului din noi.
– Credeți că formatul electronic (sub diverse forme) în care circulă astăzi majoritatea creațiilor literare se constituie într-o amenințare reală pentru cartea tipărită? Sau cele două vor continua să circule în paralel, la fel cum se întâmplă și cu banii electronici și cei în format obișnuit (bancnote, monede)?
– Cred cu tărie că singura investiție cu adevărat valoroasă sunt cărțile, care pot fi lăsate ca un testament cu dragoste pentru viitor construind punți peste timp.
Nu este amenințare, dar singura care rămâne este cartea tipărită.
– Știu că, pe lângă literatură, vă mai atrage și muzica, alcătuind videoclipuri și scriind versuri pentru piese ale unor artiști cunoscuți. Vorbiți-ne, vă rugăm, un pic despre această pasiune.
– Da, sunt și textier în cadrul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Am scris și scriu versuri pentru muzica ușoară. Cântă aceste piese Raoul-Rareș Borlea, Paul Surugiu Fuego, Ioana Sandu, Gabriel Dorobanțu, Carmen Rădulescu… Am peste șase sute de videoclipuri făcute de mine pe Youtube unde oricine poate asculta piesele interpretate de acești artiști pe versurile mele…
De la stânga la dreapta: George Rotaru, Rodica Elena Lupu, Raoul – Rareș Borlea, Carmen Rădulescu (Foto: Facebook/Carmen Rădulescu)
– Care credeți că este destinul unui scriitor autentic? El își alege destinul sau destinul îl alege pe el?
– Am credinţa că, adunând chiar și în antologiile de poezie și de proză ale editurii ANAMAROL, în aceste file firele relaţiilor speciale dintre mine şi scriitori, nu fac decât să aduc un elogiu binemeritat celor care scriu, citesc şi gândesc româneşte.
Nu noi alegem poezia, ea ne alege pe noi. Să nu se uite asta niciodată.
– Care a fost cea mai mare bucurie pe care ați trăit-o în calitate de editor?
– Arta literară este astăzi lumina ce ne străluceşte, făclie plină de speranţă luminând calea generaţiilor prezente şi a celor viitoare, căci cei ce-şi transpun viaţa-n scrieri nemuritoare trăiesc dincolo de timp şi spaţiu într-o grădină a miresmelor eterne.
Iar eu scriu și poezie și proză și o fac cu plăcere.
– Care sunt proiectele pe care le aveți în vedere pentru viitorul apropiat?
– Viaţa-i o poveste despre un ieri apus în taina existenţei, un continuu astăzi în mişcare, şi un mâine visat pe furiş cu privirea ademenită de dorinţe, gânduri şi trăiri ascunse parcă într-un cufăr al fiinţei… Cu pana grăitoare peste timp ca scriitor am primit moştenirea în care m-am regăsit. Așadar voi continua să scriu și având editura ANAMAROL, voi continua să editez cărți.
Placheta onorifică acordată la ediția aniversară ”Seniori de colecție”
Gânduri de bine!