Toată lumea vorbește despre creșterea economică ca despre calea care ne aduce fericirea, deoarce astfel ne va crește nivelul de trai, oamenii vor trăi mai mult și mai bine. Oare așa să fie? Evident, o anumită creștere economică va asigura venituri mai mari, atât pentru populație, cât și venituri la stat, dar nu orice fel de creștere economică va aduce la creșterea calității vieții, cel puțin nu pentru toată populația.
Pentru o demonstrație scurtă, ne uităm la indicatorul care măsoară creșterea economică, anume PIB (Produsul Intern Brut). Acest indicator ne arată valoarea produselor din economie realizate într-o perioadă de timp, respectiv într-un an. Acest indicator se poate calcula prin 3 metode: metoda producției, metoda veniturilor și metoda cheltuielilor, iar rezultatul ar trebui să fie același, lucru care nu se prea întâmplă în realitate, dar să trecem peste asta. Și pentru a ilustra mai bine evoluția acestui indicator se ia PIB mediu pe cap de locuitor. Și de aici încep problemele.
O dată pentru că o creștere a PIB-ului nu înseamnă automat o creștere a nivelului de trai, de exemplu o creștere a producției de armament nu înseamnă că va crește calitatea vieții populației. PIB-ul Rusiei crește pentru că produce armament, dar populația suferă din lipsa de carburanți, ca să nu mai vorbim de Ucraina. Iar dacă vorbim de PIB-ul pe cap de locuitor, adevărul privind calitatea vieții este și mai departe de realitate. Există și o glumă care spune că dacă Bill Gates intră intr-o încăpere, toți cei aflați în acea încăpere sunt miliardari în medie (dacă intră Elon Musk deja media crește!), ceea ce, desigur, îi va face foarte fericiți pe toți cei prezenți, chiar dacă majoritatea nu au nimic! În cartea lui David Pilling ”Creșterea economică, o amăgire”, ni se arată că societatea noastră ar putea face și altceva pentru ca oamenii să fie fericiți, nu doar creștere economică cu orice preț, iar uneori acest preț ne poate duce chiar și la dispariție, concluzia îmi aparține mie, nu lui David Pilling! Poate că această afirmație pare oarecum hazardată, extremă, dar dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă cu natura, la fenomenele extreme de care avem parte tot mai des, ne dăm seama că pericolul este real. Și asta datorită activității umane! Fericirea nu este egală cu creșterea economică! Mai ales că nu toți beneficiază de ea, ba dimpotrivă, inegalitățile sunt așa de mari încât sunt greu de explicat. De multe ori ne ia valul creșterii economice, artificiale sau reale, astfel că uităm că și această creștere trebuie să aibă un scop: cui folosește? Mai mult, care sunt consecințele creșterii economice cu orice preț? Dacă fericirea unora se construiește pe nefericirea altora, uneori a celor mai mulți, mai devreme sau mai târziu efectele ne vor lovi direct în față! Chiar și pe cei care acum sunt fericiți! Da, creșterea economică prin consum, care se bazează pe împrumuturi, pe deficit bugetar, poate aduce fericire pentru unii, pentru aceia care se înfruptă, direct sau indirect, din acestea, dar ce facem cu marea masă a contribuabililor, cu cei care vin după noi și vor trebui să restituie aceste împrumuturi? Pentru că marii beneficiari de azi nu vor avea probleme, cu siguranță!
