Moment istoric joi, la Bruxelles. Liderii statelor UE, reuniţi la Consiliul European, au aprobat noul acord de Brexit şi au adoptat o declaraţie politică în acest sens.
Noul document, care modifică acordul precedent, respins de Parlamentul britanic în trei rânduri, are câteva puncte-cheie, cu privire la Irlanda de Nord, vamă, TVA şi viitoarea relaţie comercială.
Acordul de joi nu mai prevede „backstop”-ul – o plasă de siguranţă care menţinea Regatul Unit într-un teritoriu vamal cu UE, refuzat de premierul britanic Boris Johnson pe motiv că împiedica Londra să încheie acorduri de liber-schimb cu terțe ţări.
Acest dispozitiv avea ca scop să împiedice reimpunerea unei frontiere fizice între cele două Irlande după decenii de ”tulburări” intercomunitare.
Care va fi regimul vamal al Irlandei de Nord
Provincia britanică Iranda de Nord rămâne pe teritoriul vamal al Regatului Unit, în virtutea protocolului încheiat joi.
Produsele provenind din ţări terţe – ca de exemplu SUA, cu care Regatul Unit este nerăbdător să încheie un acord de liber-schimb – care intră în Irlanda de Nord şi rămân aici vor fi supuse taxelor vamale britanice.
În schimb, dacă mărfuri – tot provenind din ţări terţe – sunt destinate intrării în UE prin Irlanda de Nord, atunci autorităţile britanice vor aplica taxe vamale europene.
Vameşii britanici vor verifica produsele la intrarea acestora în provincia britanică şi vor aplica Codul Vamal al Uniunii.
Irlanda de Nord rămâne aliniată într-un set limitat de reglementări UE, şi anume cele cu privire la mărfuri, reglementările sanitare cu privire la controalele veterinare, cele cu privire la produse agricole sau regimul ajutoarelor de stat.
În cazul în care Regatul Unit încheie tratatate de liber-schimb cu alte ţări, Irlanda de Nord va beneficia de acestea.
Aprobarea nord-irlandeză
Adunarea din Irlanda de Nord (Stormont) va avea un vot decisiv în aplicarea pe termen lung a legislaţiei europene pe acest teritoriu.
Acest mecanism ”de consimţământ” vizează reglementarea cu privire la mărfuri şi vămi, piaţa unică a electricităţii, TVA şi ajutoarele de stat.
În practică, acest lucru înseamnă că, la patru ani după încheierea perioadei de tranziţie – sfârşitul lui 2020, dar care poate fi prelungită cu maximum doi ani -, Adunarea poate -cu o majoritate simplă – să dea undă verde menţinerii aplicării dreptului UE sau să se pronunţe prin vot în favoarea abandonării acestuia. În acest din urmă caz, protocolul va înceta să se mai aplice doi ani mai târziu.
La patru ani de la intrarea în vigoare a protocolului, reprezentanţii aleşi ai Irlandei de Nord vor putea să decidă – cu o majoritate simplă – să continue sau nu să aplice reglementările UE în provincia britanică.
TVA
Acesta era ultimul punct care bloca încheierea unui acord. El viza nivelul taxei de aplicat produselor de primă necesitate, pentru ca să nu existe o diferenţă între nivelurile aplicate în provincia britanică Irlanda de Nord şi în Republica Irlanda, a explicat Michel Barnier.
”Noi am găsit un mecanism” care să permită o coerenţă a nivelurilor taxei, a adăugat negociatorul-şef UE al Brexitului.
În vederea evitării unei frontiere ”dure” între cele două Irlande şi protejării pieţei unice europene, reglementările UE cu privire la TVA aplicată mărfurilor vor continua să se aplice în Irlanda de Nord.
Seviciul vamal britanic va fi însărcinat cu punerea în aplicare a colectării acestei taxe pe valoarea adăugată (TVA).
Acordul de liber schimb
Aşa cum s-a prevăzut anterior, Regatul Unit va rămâne membru al Uniunii Vamale europene şi al pieţei interne a UE pe perioada de tranziţie – adică cel puţin până la sfârşitul lui 2020 şi cel mai târziu până la sfârşitul lui 2022.
Această perioadă de timp va fi folosită pentru a se negocia un acord de liber-schimb.
În ”Declaraţia politică” revizuită cu privire la relaţiile viitoare, UE promite un acord ”fără taxe vamale şi nici cote”.
În schimb, Bruxellesul cere ”garanţii” din partea Londrei în vederea asigurării condiţiilor unei concurenţe echitabile.
Scopul este împiedicarea Regatului Unit să creeze un fel de ”Singapore” în porturile UE, care să nu respecte normele UE în domeniile social, fiscal şi al mediului.
