Da, poate părea paradoxal, dar contribuabilii trebuie să mai fie și ajutați să-și plătească impozitele și taxele, nu doar obligați. Pentru anul 2023, peste 2 milioane de contribuabili au depus Declarația Unică, acea declarație prin care fiecare cetățean care are și alte venituri pe lângă cele din salarii și asimilate salariilor trebuie să o depună până în data de 25 mai a anului următor celui de impunere. Anul acesta termenul a fost 27 mai 2024.
Toate bune și frumoase, dar formularul care trebuie completat este foarte complex, mulți contribuabili întâmpinând probleme serioase în a-l completa și depune la termen. Ori în aceste condiții mulți renunță la a-l depune dacă au și alte variante, de aceea organele abilitate ar trebui să-i ajute pe aceștia să-și plătească în mod onest obligațiile pe care le au. Cel mai la îndemână instrument este simplificarea Declarației Unice, iar acest lucru se poate face relativ simplu. Cum? Păi, de exemplu, un prim pas ar fi acela de a scoate din Declarația Unică capitolul II, capitol care trebuie completat cu veniturile estimate pentru anul în curs. La ce folosește estimarea veniturilor? Crede statul că contribuabilul va plăti anticipat? De ce ar face-o? Mai ales că în ultimii ani nu s-a acordat acea bonificație de 10% prevăzută de Codul Fiscal. Singura rațiune pentru completarea cu venitul estimat este aceea că s-ar acorda contribuabilului o bonificație pentru plata în avans, în rest avem de a face cu o birocrație inutilă, mai mult, chiar inhibatoare pentru declararea și plata impozitului și a contribuțiilor care se doresc a fi stabilite prin Declarația Unică. Prin scoaterea acestei estimări din declarație, dintr-o dată s-ar reduce cu 50% numărul de pagini care trebuie completate, așadar o reducere consistentă a birocrației. Dacă totuși se dorește o plată anticipată a acestor impozite și contribuții din partea contribuabilului, ar trebui acordată bonificația prevăzută de Codul Fiscal, iar ca o condiție pentru acordarea ei să fie completarea de către contribuabil și a venitului estimat, sau ar putea găsi statul o altă modalitate de acordare a bonificației, fără atâta birocrație, pe modelul bonificațiilor acordate în prezent pentru plata impozitelor și taxelor locale. Mai mult, s-ar simplifica foarte mult și Codul Fiscal, deoarece este o adevărată aventură, mai ales pentru neinițiați, să înțeleagă prevederile acestuia. Și ca să mă explic, în Codul Fiscal scrie negru pe alb că contribuțiile sociale, respectiv contribuția la pensie și la sănătate, se datorează dacă estimăm că vom realiza venituri care se încadrează în niște plafoane estimate. Păi, nu mai bine avem o Declarație Unică, clară, pe care să o completăm cu veniturile realizate, apoi să comparăm cu acele plafoane, dacă tot se dorește stabilirea de plafoane, urmând să ne plătim obligațiile în funcție de încadrarea sau neîncadrarea în acele plafoane? De aceea, mai întreb și mă mai întreb o dată: la ce ne trebuie birocrația cu venitul estimat?
