De la 1 aprilie: Consiliul de Securitate al ONU, prezidat de o ”Rusie paria”

Începând din 1 aprilie, ne aflăm în fața unei situații fără precedent, aproape bizară. Consiliul de Securitate al ONU, această instanță-cheie în chestiunile de pace și securitate mondială va fi prezidat, timp de o lună de zile, de către ”o țară paria” în plan internațional, Rusia. Asta, în condițiile în care trei sferturi din țările membre ale ONU au condamnat-o pentru agresiunea contra Ucrainei, iar președintele țării, Vladimir Putin, face obiectul unui mandat de arestare pentru crime de război emis în luna martie de Curtea Penală Internațională (CPI).

Pericol la adresa credibilității Consiliului de Securitate

Se creează o situație fără precedent, spun comentatori occidentali de politică externă, experți în dreptul internațional. O situație, spun analiștii de la ”Les Echos”, ce ”ipotechează grav credibilitatea Consiliului de Securitate”. Este adevărat că această instituție onusiană, a cărei președinție se schimbă prin rotație la fiecare lună, a mai avut la conducere reprezentanți ai unor țări angajate în intervenții militare sau operațiuni coloniale. Aceasta este însă prima dată când Consiliul va fi prezidat de o țară al cărei șef de stat face obiectul unui mandat de arestare emis de CPI. Niciodată Consiliul de Securitate al ONU nu a fost prezidat de o țară acuzată de crime de război documentate, care a invadat un vecin și a anexat în urmă cu câteva luni patru regiuni, anexare recunoscută doar de o țară, Coreea de Nord. Volodimir Zelenski a calificat accesul în actualele condiții a Rusiei la președinția Consiliului de Securitte drept ”o glumă proastă”.

Această situație nu va duce totuși la paralizarea activității Consiliului, întrucât președintele nu se poate opune cererii de organizare a unei reuniuni excepțional de urgentă, solicitată de 9 din cei 15 membri ai săi. În afara celor 5 membri permanenți cu drept de veto (Rusia, SUA, China, Regatul Unit, Franța), Consiliul mai include în acest moment 10 țări, cunoscute ca puțin simpatizante ale Kremlinului, cu excepția Braziliei (Albania, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, Ecuator, Gabon, Ghana, Japonia, Malta, Mozambic și Elveția). De asemenea, uzanța obligă preșdintele Consiliului să se cantoneze la rolul de observator atunci când în discuție se află un conflict care îl privește. Nimic însă, spun surse informate, nu garantează că Kremlinul se va conforma uzanțelor dacă va fi abordată chestiunea bombardării orașelor ucrainene.

Problema statutului de membru permanent

Această lună de președinție rusă a Consiliului de Securitate readuce în atenție o problemă deja în discuție, cea a statutului de membru permanent și cea a dreptului de veto. Acest privilegiu nu este legat – contrar a ceea ce cred unii – de faptul că ele posedă arma nucleară (în 1945, doar Statele Unite dispuneau de ea), ci de faptul că aceste țări se află la originea principalilor învingători în al doilea război mondial și că ele reprezentau, împreună cu coloniile de atunci, jumătate din populația mondială. De atunci, a trecut multă vreme – 68 de ani. Dacă toți acești cinci membri permanenți dispun acum de arme nucleare, trei dintre ei au o populație echivalentă cu 2% din locuitorii lumii și un PIB mai mic de 3% din totalul mondial. Susținătorii Kievului spun de asemenea că maniera în care Rusia a succedat Uniunii Sovietice în Consiliul de Securitate, în 1991, este discutabilă sub aspect juridic: nu a fost validată niciodată printr-un vot formal de către statele membre ale ONU.