Deficitul bugetar în România a fost în 2025 într-un procent de 7,9% din PIB, ceea ce dă încredere piețelor internaționale, de fapt dobânda la împrumuturi a scăzut ușor, un semnal pozitiv. Numai că, ce să vezi, în buna noastră tradiție, când speram că în sfârșit suntem pe drumul corect, facem ce facem și ne ,,autoaccidentăm”, mă refer aici la criza politică în care am intrat. Parcă nu ne erau destule cele 2 războaie, cel din Ucraina și cel din Golf, am început și unul intern. În condițiile în care cele 2 războaie externe au aruncat prețurile hidrocarburilor, și nu numai, în aer, venim noi cu încă un factor de presiune pe prețuri, pentru că o situație de instabilitate politică nu poate aduce decât lucruri negative. Acum, dacă este să vorbim pe corecte, stabilitate nu prea am avut noi în ultimul an, mă refer la o stabilitate reală, în care să tragă toată lumea la aceeași căruță numită ,,economie”, noi am avut de fapt o instabilitate în stabilitate, adică o stabilitate ,,originală”, ca și democrația de prin anii ’90, de altfel.
În același timp cu deficitul bugetar, crește și datoria publică, firesc de altfel, pentru că în momentul în care te împrumuți pentru a acoperi deficitul bugetar, crește și datoria publică. Ar putea fi și invers? Da, ar putea, dar numai ca pondere a datoriei publice în PIB, pentru că în cifre absolute este evident că o creștere de deficit înseamnă o creștere a împrumuturilor, adică a datoriei publice. Condiția ca datoria publică să scadă ca și pondere în PIB este aceea ca PIB-ul să crească într-un ritm mai accelerat decât se acumulează datoria nouă în deficitul bugetar. Cu alte cuvinte, banii luați cu împrumut să fie multiplicați în economie, adică să fie folosiți pentru investiții, nu pentru consum, iar acele investiții să aducă venituri, direct sau indirect, de exemplu dezvoltarea infrastructurii de transport, recte drumurile, autostrăzile, nu aduc venituri direct, dar favorizează rotația mijloacelor economice astfel că economia va avea o creștere, implicit și PIB-ul, ca atare ponderea împrumuturilor în PIB ar putea scădea.
De altfel, utilizarea împrumuturilor pentru investiții ar genera și surse financiare pentru returnarea împrumuturilor contractate, pe când consumul neproductiv nu face altceva decât să ne îndatoreze, să ne înglodeze în datorii din ce în ce mai mari. Pe de altă parte, datoria publică generează dobânzi, dobânzi care adunate la împrumut ne îndatorează cu atât mai mult, cu cât sunt mai mari, iar în condiții de instabilitate politică, de pierdere a încrederii piețelor internaționale, aceste dobânzi merg în sus, evident. Ca atare, suntem în cel mai nepotrivit moment să avem instabilitate politică, originală sau nu! Totuși, dacă am putea să fim disciplinați economic în general, bugetar în special, poate că nu vom ieși de pe drumul corect pe care a intrat guvernul în ceea ce privește echilibrarea bugetară, un drum apreciat pozitiv, deocamdată, de U.E., agențiile de rating, care, ne place sau nu, influențează costurile cu dobânzile la împrumuturile care se vor mai face, deoarece este inevitabil, nu ai cum să acoperi altfel deficitul. Ideea este ca acest deficit să fie cât mai mic, iar acela să fie făcut, așa cum am menționat, pentru investiții. Mai ales că programul PNRR se încheie la sfârșitul lunii august, iar o sursă importantă de finanțare, care nu a fost utilizată în totalitate, se va închide.
