Existenţa umană, prin însăşi definiţia ei, este una limitată în timp şi, de aceea, alegerile pe care le facem pe parcursul ei capătă o semnificaţie în plus. Atunci când nu vom mai fi, vor rămâne consecinţele alegerilor noastre, care nu vor mai putea fi schimbate.
Iar fiecare individ este chemat în permanenţă la o atitudine – când este foarte tânăr, doreşte să se afirme şi să-şi întemeieze o familie, la maturitate vrea să consolideze ceea ce a obţinut şi, eventual, să-şi fixeze noi obiective, la bătrâneţe îşi face un bilanţ şi se gândeşte la ce va lăsa posterităţii. Iar toate acestea implică alegeri – în dragoste, în carieră, în raportul cu societatea ş.a.m.d.
În ce măsură însă, astăzi, într-o societate consumistă şi tot mai plină de provocări, deţinem cu adevărat controlul asupra alegerilor noastre?
În cartea ”Marea înşelătorie. Subjugarea liberului arbitru”, psihanalistul şi scriitorul Eldon Taylor explică, cu lux de amănunte, cum reclamele, mass-media, filmele, prin ”bombardamentul” de informaţie îndreptat necontenit asupra noastră ne influenţează decisiv alegerile, de cele mai multe ori pentru a ne determina să cumpărăm un anumit produs, să încheiem o anumită tranzacţie sau să votăm o anumită persoană publică.
Mi-am pus şi problema dacă chiar toate exemplele cuprinse într-un tom foarte voluminos, de aproximativ 400 de pagini, stau în picioare, dar am tras concluzia că şi dacă într-unele dintre acestea e posibil ca autorul să fi exagerat, ele reprezintă o minoritate. În foarte multe cazuri argumentaţia este solidă şi făcută de pe poziţia unui specialist.
În serialul de anticipaţie ”Westworld”, apare la un moment dat un personaj care, treptat, realizează că într-un mod foarte subtil fusese manipulat o viaţă întreagă de oameni din umbră care îi cunoşteau în detaliu trecutul şi prezentul, ba chiar îi anticipau şi viitorul, încercând să se folosească abil de traseul lui şi de alegerile pe care le făcea.
Cum rămâne însă cu realitatea din care facem parte cu toţii?
Desigur că reclamele în exces şi bombardamentul mediatic cu ştiri printre care se mai găsesc şi fake news există şi ne afectează pe fiecare.
Noi alegem, dar… noi alegem?
Ideea acestei tablete mi-a venit în timp ce urmăream, pe un post tv de sport, un meci de kickboxing feminin. Am văzut o singură repriză (care durează trei minute, n.m.) şi am fost frapat de faptul că curgerea sângelui la nivelul feţei nu determina oprirea meciului (sunt sporturi, între care şi fotbalul, în care dacă sportivul sângerează meciul este întrerupt). Desigur, era un sport de forţă, de contact şi combatantele ştiau la ce riscuri se expun, dar am găsit şocant şi chiar grotesc spectacolul cu una dintre sportive având faţa plină de sânge şi continuând să încaseze.

Şi m-am întrebat: ce îi determină pe oameni să cumpere bilete la aşa ceva? Şi pe participante să accepte?
În primul caz, probabil înclinaţia discutabilă şi oarecum perversă de a asista la un spectacol violent, spectatorul rămânând permanent în siguranţă, iar în al doilea caz aş zice că dorinţa de câştig financiar şi de faimă.
Dar cine deţine cu adevărat controlul? Sportivele care urcă în ring şi îşi riscă integritatea corporală? Cei care, mândri, îşi achiziţionează un bilet la un astfel de meci?
Nicidecum, ci organizatorii care, profitând de tarele şi înclinaţiile noastre, îşi asigură încasări cu multe zerouri.
Prin extindere, aşa se întâmplă cu multe. În fond, fie că avem posibilităţi materiale mai reduse, fie că facem parte dintr-o pătură privilegiată d.p.v. financiar, toţi banii pe care îi încasăm ajung, în final, în buzunarele altora. Comercianţi de alimente sau medicamente, patroni de baruri sau de cazinouri ori proprietari de site-uri internet. Toţi ne aşteaptă… cu braţele deschise.
Până la urmă, doar donaţiile iau cu adevărat calea aleasă de noi.
Desigur, în societatea actuală, structurată mai ales pe modelul capitalist, e firesc ca lucrurile să stea astfel.
Falansterele s-au dovedit a reprezenta o idee seducătoare în teorie, dar aproape imposibil de pus în practică.
Dar, chiar dacă este aşa şi nu putem schimba regulile jocului, merită să stăm şi să reflectăm un pic înainte de a face o alegere şi de a lua o decizie.
Pentru a canaliza fondurile şi energia noastră către cauze care chiar merită, şi nu, dintr-un orgoliu de moment al unei (false) ipostaze de deţinători ai controlului, să-i îmbogăţim pe comercianţii de nimicuri care de-abia aşteaptă ca, ulterior, pe lângă vacanţele în destinaţii de lux, să se mai şi amuze un pic pe seama noastră.
Asta ca să nu mai vorbesc de cei care ne conving să le dăm voturile.