În cel mai recent număr (februarie 2021), Revista de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, propune, ca de obicei, cititorilor săi un periplu elevat prin lumea literelor, a filosofiei şi beletristicii.
”O parodie şi… atât”, semnată de Janet Nică, se constituie într-o spumoasă satiră la adresa unora dintre reviste şi publicişti, condimentată cu numeroase ironii, ba chiar şi cu unele cuvinte voit întrebuinţate greşit (ceea ce, să recunoaştem, din păcate, nu e deloc ceva rar în peisajul publicisticii contemporane) care vor face deliciul cititorului. Dacă domnia sa s-a referit la un caz concret, nu ştim, dar el ar putea cu siguranţă exista…
”Două veacuri de la Revoluţia lui Tudor”, de Tudor Nedelcea, trece în revistă mai multe manifestări şi evenimente consacrate cinstirii Revoluţiei de la 1821, punctând în special legătura dintre biserică şi momentele cruciale ale istoriei neamului, dar şi ignobilele trădări care au întunecat aceeaşi istorie.
Sub titlul ”Un ”corifeu” al Şcolii Ardelene – Petru Maior”, Mihai Caba evocă iluminismul Şcolii Ardelene, cu accent pe figura cărturarului şi protopopului Petru Maior, reprezentant de seamă al acesteia.
”Eminescu, Aron Cotruş şi Emil Zegadlowicz”, de Nicolae Mareş, îşi propune să facă mai bine cunoscută personalitatea poetului, romancierului şi publicistului Emil Zegadlowicz, primul şi unul dintre principalii traducători ai lui Mihai Eminescu în limba polonă, ”totul pornind de la colaborări strânse şi cordiale avute cu diplomatul şi poetul transilvănean Aron Cotruş”. Autorul se opreşte, de asemenea, asupra unor regretabile lacune în colaborarea culturală româno-polonă.
O paralelă interesantă între cei doi mari poeţi face Ion Pătraşcu în ”Eminescu şi Tagore”, arătând că titlul simpozionului omagial organizat la Centenarul Eminescu, în 1989, a fost ”Doi poeţi care nu s-au cunoscut niciodată”.
O restituire a celor doi poeţi ne-o oferă scriitoarea, traducătoarea şi profesoara de limbă sanscrită şi cultură indiană la Universitatea din Bucureşti (1971-1972) Amita Bhose, care a beneficiat şi de îndrumarea ştiinţifică a prof. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga.
Al Florin Ţene semnează materialul ”Nae Ionescu şi vocaţia sa pentru metafizică”, o evocare a filosofului, logicianului, pedagogului şi jurnalistului român, reprezentant al trăirismului. O mini-biografie fascinantă, care suntem convinşi că va atrage cititorul prin detaliile sale şi modul în care este scrisă.
În ”Jocul minţii”, poeta Doina Drăguţ vede universul minţii umane întrepătrunzându-se cu tărâmul de dincolo, cu spaţiul metafizic: ”cu o unduire descendentă în cascade de lumină/ziduri lămurite cresc între mine şi nimic” sau: ”cu somnul înviorat lângă o pădure de fluturi/arde în cântec parfum oval iar golul este o formă/semnul de întrebare este strădanie pierdută/jocul minţii creşte fiori în profunzimi înşelătoare”. ”Între mine şi nimic” sau ”între mine şi tot”, aş adăuga. Creăm microuniversuri prin puterea gândului, dar nu ne putem sustrage misterului de a fi fost, la rându-ne, creaţi.
”Vocaţia tragicului la Liviu Rebreanu”, de Constantin Miu, subliniază o nuanţă esenţială a operei marelui scriitor român: deşi poartă pecetea realismului, nu este neapărat un realism dur, ci, după cum arată Ion Simuţ într-un articol din ”România literară”, este vorba despre un ”realism tragic”. Într-adevăr, şi în ”Ciuleandra”, de exemplu, este prezent acest tragism văzut mai mult ca o fatalitate a naturii umane, de genul celor din tragediile antice, ca un ”dat” inextricabil, ştiut doar de zei, decriptat doar de soartă. Paralela este valabilă şi în alte scrieri, ca Ion, Pădurea spânzuraţilor, Jar, Adam şi Eva.
Episodul de azi din serialul ”Filosofia, religia, ştiinţa, politica”, de Vavila Popovici, este dedicat filosofului francez Voltaire (al cărui citat „Munca te izbăveşte de cele trei mari rele: plictiseala, viciul şi nevoia de a vorbi”, este, prin contrast, mai valabil decât oricând, dacă ne uităm puţin la unii reprezentanţi ai societăţii contemporane). Din acest scurt material biografic se pot afla detalii interesante atât despre opera sa (şi cum a fost aceasta cenzurată), cât şi din viaţa personală.
Mai semnează: Dragoş Niculescu, Nicholas Dima, Ioan Andreica, Galina Martea, Ionel Bota, Daniel Marian, Livia Ciupercă, Aureliu Goci, Marin I. Arcuş, Delia Muntean, Mihai Batog-Bujeniţă, Cristina Sava, Ionel Popa, George Filip, Nicolae Bălaşa, Nicolae Grigorie-Lăcriţa, Irina Lucia Mihalca, Ion Popescu-Brădiceni, Silviu Doinaş-Popescu, Marin Mihalache, Ştefan Radu Muşat, M. Ştefănescu, Antonian Marinescu-Nour, Anastase Popescu, Philip Tudora.
O lectură necesară şi utilă pentru cei care mai cred în litere şi în artă.
