Deșteaptă-te, Române!

Este ziua Imnului Național, prilej pentru politicieni mai mari sau mai mici, de la putere sau de la opoziție, să pozeze falnic cu mâna la inimă în fața camerelor de televiziune.

Cam la această poză se reduce ”onorul” pe care aceștia îl acordă celui mai de preț simbol al suveranității și existenței națiunii române. Cam cu atât își arată recunoștința față de înaintașii noștrii care au avut geniul patriotic de a sintetiza în chemarea ”deșteaptă-te, Române” direcția și calea pe care trebuie să le urmăm de-a pururea pentru a rămâne ceea ce am fost și suntem, adică o națiune, și nu doar locuitori ai unui teritoriu.

”Deșteaptă-te, Române” merită mult mai mult decât politicianismul mâinii la inimă și al unor mesaje sau discursuri de complezență deoarece conține ”un program politic” lăsat moștenire de Făuritorii României tuturor generațiilor de români care îi vor urma. Esența sa este exprimată de nevoia neamului nostru de a fi mereu treaz, vigilent și creativ în apărarea etosului său, indiferent de epocă și de condiții.

Istoria a făcut ca România să aibă și alte imnuri, de la monarhicul ”Trăiască Regele” până la comunistul ”Zdrobite cătușe în urmă rămân”, dar niciunul nu ne-a reprezentat cu adevărat.

”Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, în care te-adânciră barbarii de tirani” nu și-a pierdut niciodată actualitatea chiar dacă a apărut în contextul istoric și politic al celei de a doua jumătăți a secolului XIX. Principatele Unite, apoi România Mare au parcurs o istorie în care ”barbarii de tirani” și-au schimbat originea și obiceiurile, dar au existat în permanență. Deșteptarea, în sensul eliminării de către români a acestora, nu a fost întotdeauna ușoară și nici totală.

Românii s-au ”deșteptat” și au învins tiranii otomani, au reușit să fie primii și singurii până în 1989 în Europa de Est care au eliminat tirania trupelor sovietice de ocupație de pe teritoriul național.

”Deșteptarea din somnul cel de moarte” i-a izgonit pe barbarii străini, dar nu a fost suficientă pentru eliberarea de barbarii și tiranii conaționali. Din multe puncte de vedere, barbaria comunistă inventată și practicată de tirani cetățeni români a fost mai sălbatică decât cea pe care am suportat-o de la străini.

Am scăpat și de tirania comunistă, deși ne-am deșteptat târziu, numai după ce am auzit în sfârșit și noi ceasul deșteptător al valului de mari schimbări politice europene de la acea dată.

Acum suntem o țară democratică, cu economie de piață funcțională, membră a Uniunii Europene și a NATO.

Se pare că ne-am ”deșteptat” destul și că putem să stăm liniștiți.

Totul este bine și frumos, iar Imnul Național poate fi agățat în panoplia elementelor de protocol, util pentru decorul fotografiilor cu mâna la inimă.

Să ne deșteptăm și să nu fim naivi.

Imnul nostru Național nu poate fi redus doar la o cântare de protocol.

El rămâne în continuare un ”program politic” al românilor indiferent de cine sunt, unde se află și ce politică fac, căci ”deșteptarea” capătă în epoca noastră alte valențe, altă importanță și mai ales alt comportament.

Pentru românii anului 2020, ”deșteptarea” înseamnă a ”fi deștept” nu în sensul unui IQ convenabil, căci, slavă Domnului, suntem în majoritatea noastră înzestrați cu așa ceva, ci în sensul respingerii oricărei încercări de a mai fi ”prostiți”.

Pentru că ne-am amăgit cu promisele ”virtuți” ale economiei de piață și ale libertăților democratice nu ne-am mai deșteptat de vreo treizeci de ani, permițându-le celor care au ajuns la putere să ne prostească fără nicio limită.

Am fost prostiți de domnul Iliescu spunându-ne că o lovitură de stat securistă a fost revoluție populară, am fost prostiți de domnul Băsescu care a permis celebrului procuror Portocală să reprezinte elita statului de drept, am fost prostiți de doamna Dăncilă care spunea că suntem campionii Europei la creșterea economică, dar pe care niciun român nu a simțit-o în calitatea vieții sale, am fost prostiți de domnul Daea, care ne spunea că am obținut cele mai mari producții de cereale din istorie, dar noi mâncam pâine din cocă congelată poloneză. Ne-au prostit primarii care ne spuneau că modernizează străzile dar, de fapt, puneau doar borduri și țăruși de beton furnizați de firme ale clientelei politice.

Ne-au prostit și ne prostesc în continuare conducătorii noștri spunându-ne că au reușit să negocieze pentru România statutul de membru cu drepturi depline al UE când, de fapt, suntem tratați ca oaia neagră a Europei, mereu penalizată, atenționată, marginalizată și pe veci în afara spațiului Schengen.

Acum, suntem considerați ”proști” dacă nu respectăm ”prostiile” și aberațiile domnului Raed Arafat, care de la înălțimea celor șapte funcții pe care le cumulează conduce România din eșec în eșec. Eșecul politicii sale sanitare se explică prin promovarea de căre domnia sa, spre deosebire de toate țările din lume, a așa- numitei teorii ”biopower” conform căreia trebuie nu numai terorizată și înspăimântată permanent populația, dar și culpabilizată ca unic responsabil și vinovat al dezastrului.

Momentul pe care îl trăim este extrem de grav. Ne luptăm cu o criză sanitară periculoasă și nu vom putea scăpa de consecințele ei dramatice în plan economic.

În jurul nostru nimic nu este clar, precis și credibil. Măsurile luate de guvern sunt greșite și se cer corectate chiar la o jumătate de oră de la apariția lor, comportamentul politicienilor este derutant prin nerespectarea chiar de către ei a regulilor pe care le impun. Diferiți domni și doamne doctori de pe la Timișoara și Iași, deveniți brusc „reputați și celebri”, prevestesc mai abitir ca astrologii apocalipsa națională sau împart fără nicio jenă România în oameni care se distrează, adică proști, și oameni care nu se distrează, probabil deștepți.

Domnul ministru al sănătății nu ne poate spune nimic precis în legătură cu testările, iar domnul profesor Rafila ne spune că se comit mari greșeli.

Ce să credem?

Iar suntem prostiți?

Sub valul de teroare generat de gândirea tehnico-științifică a domnului Raed Arafat se ascunde oare un interes politic și electoral?

Oricum, este momentul să ne deșteptăm, adică să fim inteligenți și lucizi înțelegând că în fața pandemiei, noi, cetățenii de rând, suntem singurii noștri apărători.