Eu cu cine votez?!

Geniul lui Caragiale l-a creat pe Cetățeanul turmentat, dar, de fapt, nu l-a creat, ci l-a copiat cu talent artistic și cu o uimitoare capacitate vizionară.

Cetățeanul turmentat este copia dâmbovițeanului sistem electoral românesc de mai bine de un secol încoace, indiferent de culoarea politică a celor care ne-au condus. Este simbolul disprețului pe care clasa politică, oricare ar fi fost ea, l-a manifestat față de votul cetățeanului căruia i s-a anihilat puterea conferită de democrație prin practicarea furtului electoral, a minciunii, a manipulării și chiar a abuzului totalitar.

Nimic nu este mai relevant pentru starea de degradare a dreptului la vot decât întrebarea: ”eu cu cine votez?”, pe care cetățeanul turmentat o formulează nu neapărat pentru că nu ar ști cu cine, ci pentru că așteaptă să i se spună cu cine trebuie să voteze.

Trăim cu sentimentul că s-au schimbat multe în România și dacă ne-am mai occidentalizat cu supermarketuri sau cu o mulțime de canale de televiziune, atunci, miraculos, am fi devenit o societate tot atât de democratică precum acelea care au inventat supermarketurile și libertatea presei cu vreo sută de ani în urmă. Desigur, multe s-au schimbat, dar nu atât de mult și de profund ca să nu fim acum în situația de a deveni și noi ”turmentați ”, neștiind cu cine să votăm.

Candidaturile la Primăria Generală a Bucureștiului, prezentate la sfârșitul săptămânii trecute, nu pot să nu ne turmenteze prin lipsa lor de claritate, de idei, de programe și chiar de onestitate.

Să precizăm aspectul cel mai important al actului electoral bucureștean: alegem primar și nu partide, alegem programe de dezvoltare urbană și nu programe de alianțe electorale, alegem pe cel care are cele mai evidente aptitudini de ”gospodar” în accepțiunea de ”maire de la ville” european, și nu pe cel care are cele mai evidente aptitudini de scandalagiu și bătăuș de talk-show.

Doamna Gabriela Firea, elegantă și inteligentă ca întotdeauna, ne spune ce ar vrea să facă dacă ar fi lăsată să facă. Din spusele domniei sale, apropape zilnic la televiziune, reiese că ar exista ”niște oameni răi” care nu o lasă să transforme Bucureștiul în Marele Paris. Ar vrea să facă aia și ailaltă, deși a făcut deja ”multe poduri și pasaje”, dar ”conspirația” consiliului general nu-i permite. Acolo s-ar afla chiar ”un băiat al unui domn care deși avea leafă mică, fiind funcționar public, are o afacere cu Constanda de circa 7 milioane euro”.

Vă dați seama în ce Triunghi al Bermudelor se află doamna Firea! Cum poți să lupți cu un astfel de ”băiat”, cum mai poți să organizezi concerte pe Calea Victoriei sau să treci la testarea în masă când Ministerul Sănătății nu este de acord! Doamna Firea ar fluidiza și traficul în București, dar nu se poate pentru că alți oameni răi, de această dată de la Ministerul Transporturilor, cu siguranță nu sunt adepții fluidizării.

Cum să nu ne turmentăm când vedem că atâta timp cât vor exista oameni răi, dușmani de moarte ai doamnei Firea, domnia sa nu va avea nicio șansă să facă mai mult decât a făcut. Totuși să nu exagerăm, dacă nu va mai fi pandemie, doamna Firea cu siguranță va mai organiza concerte pe Calea Victoriei din banii Primăriei.

Domnul Nicușor Dan, deși este un candidat consacrat la Primăria Capitalei, nu reușește să se facă înțeles. La conferințele sale stradale sau din parcuri domnia sa se străduiește să ne convingă că nu mai putem tolera ciuma roșie la primărie și se întreabă cine ar mai vota actualul primar când primăria este în faliment.

Desigur, noi nu știm cine ar mai vota, dar ar trebui să știm ce program are domnul Nicușor Dan pentru a scoate din faliment primăria și pentru a o rentabiliza, desigur, în interesul bucureștenilor. Domnia sa credem că vorbește (deoarece nu se prea înțelege) despre problemele pe care Capitala le are cu poluarea și cu circulația. Zice că s-ar folosi la primărie niște PUZ-uri vechi și planuri de urbanizare ”politizate”, dar nu are propriile planuri și nici nu ne prezintă propria sa concepție despre modul în care ar trebui compatibilizate politicile noastre metropolitane cu normele europene. Pe panouri de înălțimea unui bloc cu 5-6 etaje, domnul Nicușor Dan ne propune să ”reconstruim” împreună Bucureștiul. Oare domnia sa știe mai mult despre un viitor cutremur decât domnul Mărmureanu?!

Candidatura domnului Traian Băsescu este o umilință națională. Ne face de râs ca națiune.

Oare așa calitate de președinte de țară a putut avea România zece ani încât să aspire doar la un post de primar? Atât de mult a decăzut terfelind demnitatea extraordinară și recunoscută în toată lumea de ”former president” pentru un post de primar în penultima țară a ierarhiei europeane?

Domnul Traian Băsescu se prezintă cu un proiect antediluvian elaborat de japonezi pentru un pasaj. Cât a fost primar al Capitalei nu l-a făcut. Vrea să-l facă acum. Nu este cumva prea târziu, căci urbanismul bucureștean a evoluat de atunci! Sau poate vrea să-și repare grava greșeală în cazul Constanda? Și pentru asta este prea tîrziu.

De fapt, totul este prea târziu pentru domnul “former president” Traian Băsescu. Asistăm la o mișcare politicianistă care jignește alegătorul bucureștean. Atât domnul Traian Băsescu, cât și domnul Călin Popescu Tăriceanu candidează pentru a oferi o imagine mai bună micilor partide pe care le conduc în vederea ulterioarelor alegeri parlamentare.

Candidaturile domniilor lor deturnează esența și scopul alegerilor din București deoarece transformă alegerile pentru un primar în campanie de ”promo politic” al unor partide. Se vor petrece noi orientări ale voturilor cu consecințe dramatice în scorul general al alegerilor, se vor pierde voturi risipite fără nicio valoare deoarece niciunul dintre cei doi domni citați nu va câștiga alegerile. Poate vor obține câteva locuri în consiliul general, nimic mai mult.

Alegerile bucureștene ar fi trebuit să promoveze profesioniști și city manageri de care avem atâta nevoie. Din păcate, ele vor fi doar un alt aspect al interminabilului război româno-român.

”Eu cu cine votez?”. Greu de spus. Deocamdată, candidații înscriși nu ne merită votul. Mai au ceva timp să ne convingă și să nu încerce să ne turmenteze.