Iată cum România își sapă propria groapă

Printre sutele de știri din mass-media, desigur, importante pentru națiune cum ar fi viața conjugală a ” impresarei sexy” sau decizia monumentală a unei actrițe de a se muta la țară s-a strecurat și o știre conform căreia niște elevi români au luat medalia de aur la un concurs de robotică în Statele Unite ale Americii.

Din diferite surse colaterale am aflat mai multe informații despre acești tineri români medaliați suprem la cel mai important concurs de robotică în cea mai avansată țară în domeniul IT și al roboticii, adică la ceea ce numim cel de al patrulea stadiu al revoluției industriale.

Deci, ce putem spune mai mult despre acest ” eveniment” care nu a beneficiat nici pe departe de atenția pe care media a acordat-o zbuciumului sentimental al impresarei sexy?

În primul rând, trebuie ca toată lumea să știe (și ar fi trebuit să fie scris cu litere mari în toată media) că această echipă de tineri români și-a finanțat deplasarea, cazarea și procurarea echipamentului de concurs din banii proprii ai familiilor lor și ai unor sponsori privați. Antrenorii acestor tineri, un profesor și un student, au lucrat voluntar cu tinerii, nefiind în niciun fel stimulați material. Au făcut totul din pasiune.

În al doilea rând, echipa nu a beneficiat de niciun suport instituțional din partea statului român, nu a avut niciun sprijin legal sau prin reprezentanță diplomatică, adică nu a fost o prezentare oficială sub auspiciile statului român. Echipa ar fi putut concura sub nume propriu de Ionescu, Popescu sau oricum i-ar chema pe ei. Au decis să concureze însă sub steagul românesc, ceea ce arată un extrem de puternic patriotism, admirabil la vârsta lor.

În al treilea rând, la întoarcerea în țară li s-a încropit din partea oficialităților o meschină și jenantă festivitate cu câteva buchete de flori și un discurs de limbă de lemn al unui funcționar din Ministerul Educației. Nu s-a dat niciun premiu sau măcar o sumă simbolică de recompensare a efortului material depus.

În al patrulea rând, aceste glorii ale națiunii, aceste genii ale inteligenței și creativității noii generații de români au fost trimise în anonimat. Nu au beneficiat de prezentare publică, nu știm cum îi cheamă și cum arată, nu pot fi dați ca modele altor tineri români. În România de azi în care un model de urmat pare a fi cura de slăbire a unei vedete agramate, pasiunea și efortul depus de niște tineri pentru ridicare pe culmile științei și progresului tehnologic contemporan nu mai este un model de urmat.

Bucuria pe care o am pentru succesul acestor tineri români este tragic anihilată de tristețea și îngrijorarea care mă cuprind ca urmare a atitudinii pe care societatea și statul român o au față de acest succes.

Este o atitudine de nepăsare. O nepăsare criminală care arată că, de fapt, prin această atitudine România își sapă propria groapă în care se va afunda tot mai adânc într-o stare de înapoiere economică și de mărire tot mai accentuată a decalajelor de dezvoltare într-o lume din ce în ce mai competitivă în plan informațional și tehnologic.

În plan mondial, marea schimbare care are loc în raporturile economice și de forță dintre principalele puteri ale lumii se manifestă tocmai prin lupta pentru a accesa cât mai rapid a patra fază a revoluției industriale care înseamnă digitalizare și robotică. Viitorul este al acelor țări și națiuni care vor ajunge cât mai rapid la această fază și se vor putea impune pe piața globală printr-un mai înalt nivel de competitivitate. În acest sens, Statele Unite ale Americii, China și Uniunea Europeană fac uriașe eforturi instituționale, educaționale și financiare pentru a crea o bază proprie de cercetare, stimulând orice input de creativitate venit din sfera cercetării și dezvoltării. Mai mult, practică o politică extrem de bine finanțată pentru atragerea în această sferă a unor cercetători valoroși din toate colțurile lumii. ”Importul de creiere” este o politică de interes strategic pentru țările puternice din punct de vedere economic.

În acest context al luptei pentru supremație informatică și tehnologică, România are privilegiul de a deveni un nucleu extrem de valoros al cercetării și dezvoltării tehnologiilor de viitor, ”pe gratis”. Nu a depus niciun efort instituțional, nu a cheltuit niciun ban și nici măcar nu a preocupat-o tema trecerii la stadiul digitalizării și al roboticii.

România a primit acest ”cadou” excepțional nu de la preocuparea și înțeleapta viziune a decidenților ei politici, ci de la tezaurul de inteligență și patriotism al tinerilor acestui popor.

Ce face România, reprezentată de actualii săi decidenți politici, cu acest ”cadou ”?

Nimic! Nu interesează!

Meschine și conjuncturale interese politice rămân în centrul atenției și preocupărilor acestor decidenți. Nimic altceva.

Atunci când o echipă de tineri finlandezi a cucerit o medalie (nu de aur) la un concurs internațional de informatică, organizat în Coreea de Sud, statul finlandez a luat următoarele măsuri: a preluat toată cheltuiala aferentă întregii perioade de studiu a fiecărui membru al echipei, a instituit o bursă specială pentru fiecare dintre ei la valoarea salariului unui cercetător din domeniu, le-a oferit o paletă de oferte pentru alegerea unui loc de muncă în Finlanda după terminarea studiilor, a instituit un organism național de identificare, selectare, pregătire și susținere a tinerelor talente din domeniu, finanțat public-privat prin atragerea unor companii importante și interesate în utilizarea capacității respectivelor tineri. Rezultatul: niciun tânăr nu a părăsit Finlanda, iar companii cum este Nokia au obținut un nivel superior de competitivitate prin aportul de valoare adăugată creat de o forță de muncă talentată și super calificată.

De ce decidenții noștri politici nu procedează la fel? Nu pot sau nu vor?

De ce domnul ministru neomarxist Cristian Ghinea a hotărât prin PNRR-ul creat de domnia sa să dea aproximativ 3 miliarde de euro pe consultanță externă și niciun euro pentru stimularea capacității românești de consultanță, căci, Slavă Domnului, medalia de aur obținută în SUA demonstrează că avem mai multă inteligență și putere de analiză decât alții?

Iată cum România își sapă singură groapa, bătându-și joc într-o deplină iresponsabilitate și dezinteres național de propriile sale resurse.

În loc să le valorificăm, le aruncăm!

Dezinteresul antinațional al politicii românești față de resursele și munca acestui popor nu înseamnă doar aruncarea la gunoi a mii de tone de legume fără șansa de a fi prelucrate, dar și ”aruncarea” peste graniță, fără nicio responsabilitate față de viitorul țării, a celor mai luminate și creative minți românești.

Politica românească asta face. Prin atitudinea dezinteresată și chiar arogantă față de tinerii români medaliați cu aur, îi ”aruncă” în brațele celor care chiar au nevoie de ei și știu cum să-i prețuiască.

Astfel, tinerii români medaliați cu aur vor deveni tineri americani.

Cui prodest ? În nici un caz României.

___________________________________—

- PUBLICITATE -

1 COMENTARIU

  1. Draga Caaatzule,Barna,va dati seama,3 miliarde de Euro pt. consuuultanta.Asta da jaf,ce naiba o sa facem noi cu atatia bani ? Aveti grije cu actele justificative,oricum suma bate la oooochi,consultanta consultanta,e ca si cum am da banii sa numaram ursii,tantarii,sooobolaaanii,gandaaacii, ca la afacerea lui Videanu.Sa numaram copacii si tufisurile din Bucuresti,cata frunza si cata iarba cata verde cata uscata.Domnul ziarist inca nu a priceput Prograaamul Rooomania eduuucata.In 15,20 de ani vom putea insfasit sa satisfacem cererea totmai mare de sparanghelisti.Nu avem bani de risipit pe jucarii facute de copii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW