Nu îmi închipuiam – atunci când participam la concertul aniversar Eugen Doga – 80 de primăveri, găzduit de “Ateneul Român” din Bucureşti la 26 aprilie 2017 – că voi scrie despre marele compozitor, folosind peste mai puţin de un deceniu, triste verbe la Timpul Trecut; la 3 iunie 2025 moartea l-a răpit de pe acest pământ la venerabila vârstă de 88 de ani spre regretul miloanelor de români de pe cele două maluri ale Prutului.
Eugen Doga s-a născut la 1 martie 1937 în satul Mocra din stânga râului Nistru. Studiile efectuate au avut următoarea succesiune: şcoala primară în satul natal (1943-1951); Şcoala de Muzică “Ştefan Neaga” din Chişinău (1951-1955); “Conservatorul de Stat” din Chişinău, clasa violoncel (1955-1960); Institutul de Arte “Gavriil Muzicescu” din Chişinău, clasa compoziţie (1960-1965). Şi-a început cariera profesională ca violoncelist în orchestra Comitetului de Stat al fostei R.S.S. Moldoveneşti pentru Televiziune şi Radiodifuziune în perioada 1957-1962; apoi a activat ca profesor la Şcoala Medie Specială de Muzică şi Şcoala de Muzică “Ştefan Neaga” din Chişinău. Din 1967 până în 1971, când devine liber profesionist, el a fost funcţionar în cadrul “Ministerului Culturii”.
A debutat în arta componistică în anul 1963 cu un cvartet de coarde. Portofoliul său creativ cuprinde toate genurile muzicale: cântece pentru copii; piese de estradă; romanţe şi tangouri; coruri a capella; valsuri; simfonii; balete ş.a. Muzica de film a reprezentat pentru Eugen Doga o pasiune deosebită, semnând coloana sonoră pentru peste 200 de pelicule printre care: Lăutarii; Şatra; Singur în faţa dragostei; Gingaşa şi tandra mea fiară; Patul lui Procust; Maria Mirabela; Guguţă etc. U.N.E.S.C.O. a desemnat valsul inclus în coloana sonoră a filmului Gingaşa şi tandra mea fiară ca una din cele patru capodopere muzicale ale Secolului al XX-lea. În anul 2012, Eugen Doga a pus bazele Fundaţiei Internaţionale “Dominanta” a cărei misiune constă în dezvoltarea cooperării în domeniul artei muzicale, actualizarea principiilor spirituale şi de creaţie ale muzicienilor la nivel mondial.
Eugen Doga a primit numeroase premii şi distincţii. Iată o enumerare a acestora care nu aspiră la exhaustivitate: “Maestru Emerit al Artei” şi “Artist al Poporului” din R.S.S.M.; “Artist al Poporului” din U.R.S.S.; laureat al “Premiului de Stat” al U.R.S.S.; Ordinul “Steaua României” în grad de Ofiţer; Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer/România; Medalia de Aur “Omul secolului XX”/S.U.A.; membru al “Academiei de Ştiinţe” a R. Moldova; membru de onoare al “Academiei de Ştiinţe şi Arte” din Salzburg/Austria; “Doctor Honoris Causa” al unor universităţi din ţară şi din străinătate ş.a.
Deoarece pentru acest articol nu posed calitatea supranaturală de a-i reda minunatele creaţii muzicale, mă voi limita la puterea cuvintelor sale pe care le-a scris sau le-a rostit cu diferite prilejuri: *“Muzica, singură, nu vine niciodată. Sunt nişte invenţii ale unor oameni neputincioşi cele despre inspiraţie, muze etc. Personal, lucrez foarte mult la prima frază care e cea mai importantă. Muzica nu vine, pentru ea trebuie găsit un sol prielnic, o platformă potrivită. Ea nu vine în deşerturi… Sosirea ei trebuie pregătită, e o chestiune atât de subtilă, încât nici nu ştiu cum ar putea fi împărtăşită; din această cauză am decis să nu dau lecţii altora, nici chiar la Conservator. Inspiraţia e o energie acumulată, e rezultatul unei munci reuşite.”. *“Am învăţat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecăţile snobilor. Degeaba râvneşti să atingi înălţimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nicio piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decât orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzica muzicală (splendidă repetiţie! – n.n.), să se bucure, să se vindece prin ea.”. *“Primul lucru pe care l-a pus la dispoziţie Dumnezeu a fost naiul prin care a vorbit cu lumea prin mijloace muzicale. Avantajul muzicii e că nu avem nevoie de traducere. În special azi când sunt atâtea mijloace tehnice, noi vorbim şi se poate auzi chiar şi în Cosmos. Muzica, acest suport spiritual care pătrunde direct în inima ascultătorului, este un avantaj foarte puternic al zilelor noastre.”. *“Eu nu am prieteni. Ca să ai prieteni, trebuie să dispui de foarte mult timp. Prietenii sunt ca nişte flori care trebuie udate, îngrijite, e nevoie de timp pentru ele. Dar de unde să iau acest timp? Eu obosesc. Eu sunt obişnuit să trăiesc mai mult în tăcere. Vorba multă mă oboseşte.”. *“Eu caut muzica ce nu se aude, la fel cum o ascultam pe mama care mai mult vorbea cu ochii. Te ţintea cu privirea şi putea privi minute întregi, fără să clipească. Din ochii ei veneau romane întregi, simfonii, trăsnete, descărcări electrice cereşti, mângâieri, dar şi dulci reproşuri. Aceasta este muzica!”. *“Eu cred că muzica nu s-a născut odată cu mine. Ci, chiar atunci când am fost conceput, înaintea mea, prima. Cu asta nu ai ce face. Dacă ţi s-a dat, dacă ai fost programat de Sus să faci ceva, nu poţi fugi de destin.”. *“Cred în creaţia care îmi aduce plăcere şi fericire. Dacă eu sunt nefericit când compun, ascultătorul va fi, şi el, nefericit când ascultă. Când scriam Luceafărul, dormeam câte 15 minute pe zi. E greu de crezut. Nici eu nu pot crede astăzi. Dansam, plângeam, săream prin cameră. Când creezi este ca şi cum ai merge în necuprins şi nu te poţi opri.”. *“Mă întristează când sunt ignorat. Ignoranţa pentru mine este mai rea decât critica. Atunci când eşti criticat înseamnă cel puţin că eşti urmărit, că le pasă oamenilor de tine şi de muzica ta.”. *“Eu sunt un romantic, îmi place romantismul, îl caut. Acum romantismul a dispărut, de asta nici nu mai scriu muzică pentru filme. Astăzi se filmează sex, crimă, filme poliţiste, iar eu caut romantism.”. *“Am multe regrete. Însă merg înainte, sunt doar peşte, nu rac. Nu m-aş întoarce înapoi ca să repar ceva. Viaţa este un mare noroc de a trăi.”. *“Mie îmi plac toate genurile muzicale. Nu genul stă la baza muzicii, nu cantitatea sau sofisticarea acordurilor, ci încărcătura emoţională a acestor acorduri, energetica fiecărui sunet în parte. Dar valsurile îmi plăceau încă din copilărie, încă de acolo, din acea mahala unde am auzit pentru prima dată taraful, am îndrăgit Valsul.”. *“Dragostea ne va ţine, ne va aduce prietenie, ne va aduce pace, ea ne va împăca, fiindcă dragostea nu poate să ne aducă altceva decât frumosul şi binele, ea este foarte concentrată într-un anumit specific, făcând lumea mai bună.”. *“Fiecare dintre noi crede că viaţa este nesfârşită şi este important să rămânem cu acest crezământ. Omul trăieşte pentru a crea bunătatea.”. *“Fiecare om care se consideră creator trebuie să fie şi filosof, să aibă ochi în toate părţile, să prindă cu urechile sale nu numai sunetele, dar şi suflarea Universului, a lumii întregi. Şi primul drum pe care trebuie să meargă un artist este drumul spre sine.”. *“Pentru mine creaţia este o dragoste abstractă, inexplicabilă, ca o suflare trecătoare de vânt cald într-un curent de aer rece.”. *“Îmi place numele care mi s-a dat, îmi place numele Doga, de sorginte latină, desemnând o specie de stejar sau o decoraţie vestimentară nobiliară şi îmi place, de asemenea, vremea la care am venit pe pământ: m-am născut în prima zi de primăvară a anului 1937 sub semnul soarelui, al căldurii şi al renaşterii.”. *“Familia pentru mine este un port originar unde sunt înscris, unde stau la evidenţă, unde mi-am lăsat cele mai sfinte simţiri adunate în decursul vieţii, unde după îndepărtatele şi îndelungatele călătorii prin oceanele vieţii, mă pot întoarce, fiindcă sunt sigur că acolo mă aşteaptă, duc dorul după mine şi unde eu mă voi simţi acasă.”.
Am găsit, în diverse cronici muzicale, anumite judecăţi de valoare cu privire la opera artistică a lui Eugen Doga şi pe unele dintre acestea le voi reda într-o formă parafrazată. Notele muzicale ale lui Eugen Doga au pictat emoţii şi au unit inimi care au transformat sentimentele în melodii nemuritoare. Alchimia creaţiei sale constă în studierea culturii diferitelor naţiuni şi în contactele directe şi informale cu membrii acestora. Universul muzical al Maestrului este alcătuit din ornamentele spumante ale dansurilor basarabene, ritmurile latino-americane focoase, coloritul oriental, relaxarea plăcută a romilor – toate acestea îmbinate în melodii de o puritate incomparabilă.
