Studiu KPMG
Europa Centrală și de Est se află într-un punct decisiv de transformare industrială: creșterea susținută a cheltuielilor de apărare din Europa și trecerea de la achiziții punctuale la producție continuă, refacere de stocuri, mentenanță și capacitate industrială pe termen lung au schimbat fundamental logica investițională. Schimbarea a mutat centrul de greutate al investițiilor din Europa de Vest către regiunile capabile să livreze rapid volum, eficiență de cost și integrare directă în lanțurile de aprovizionare – statele Europei Centrale și de Est, ce concentrează exact aceste avantaje. Acestea sunt concluziile celui mai recent studiu KPMG, ”Avantajul outsiderului. Europa Centrală și de Est – o oportunitate în creștere pentru industria multinațională de apărare și securitate”.
Europa Centrală și de Est traversează o perioadă de repoziționare cu implicații pe termen lung, cu impact direct asupra economiei, cooperării regionale și dezvoltării industriale, mai arată studiul KPMG. Astfel, statele regiunii încep să valorifice poziția geografică, compatibilitatea instituțională, baza industrială și forța de muncă calificată pentru a construi, împreună, capacități de producție, logistică și inovare relevante la nivel european. Războiul din Ucraina a accelerat o transformare strategică majoră în arhitectura de securitate a Europei: Europa Centrală și de Est nu mai reprezintă periferia continentului, ci devine nucleu operațional, coridorul strategic al NATO și un pilon esențial al reînnoirii industriei europene de apărare.
„Europa Centrală și de Est nu mai este periferia apărării europene, ci spațiul în care securitatea, industria și competitivitatea se întâlnesc”, explică Tudor Grecu, CEE Head of Defence, Partner, Head of Advisory, KPMG in Romania.
Tudor Grecu
O platformă comună dincolo de diferențe. Potrivit analizei KPMG, statele Europei Centrale și de Est – Polonia, România, Cehia, Slovacia, Ungaria – prezintă diferențe politice și economice, dar împărtășesc o bază comună favorabilă cooperării: integrarea în Uniunea Europeană, apartenența la NATO și experiența unei tranziții economice accelerate, bazate pe deschidere, investiții străine și integrare în lanțurile globale de valoare. Experiența comună a creat un nivel ridicat de compatibilitate instituțională și industrială, care reduce costurile de cooperare transfrontalieră și facilitează proiecte comune în infrastructură, industrie, energie și tehnologie.
”Din ce în ce mai vizibil, cooperarea regională nu mai este definită de simbolism politic, ci de interese funcționale: mobilitate, conectivitate, acces la piața unică, securitatea lanțurilor de aprovizionare și dezvoltare industrială coordonată”, arată studiul KPMG.
Direcții de cooperare. Una dintre cele mai promițătoare direcții de cooperare, așa cum o definește studiul, este investiția în infrastructură dual-use, care servește simultan obiective economice și de securitate. Drumurile, căile ferate, porturile, aeroporturile, marea și coridoarele fluviale devin noduri esențiale într-o rețea regională de mobilitate extinsă.
Marea Neagră devine un nod strategic central pentru securitatea europeană, fiind un spațiu-cheie unde se intersectează securitatea militară, libertatea de navigație, energia și reconstrucția Ucrainei. Noua strategie a UE pentru Marea Neagră și propunerea de a crea un hub de securitate maritimă la Constanța consolidează rolul României ca principal pilon regional și demonstrează că Marea Neagră nu mai este o zonă marginală, ci una esențială pentru stabilitatea Europei.
Dunărea joacă și ea un rol important în acest proces. Adaptarea porturilor dunărene și modernizarea conexiunilor rutiere și feroviare aferente creează nu doar rute alternative de transport, ci hub-uri logistice regionale capabile să deservească comerțul, reconstrucția Ucrainei și industriile europene.
În aceeași logică, investițiile în infrastructura feroviară, inclusiv soluții pentru diferența de ecartament dintre Ucraina și UE, deschid oportunități pentru proiecte comune de inginerie, finanțare europeană și standardizare tehnică – domenii unde cooperarea regională poate accelera rezultatele.
„Pentru investitori și decidenți publici, Europa Centrală și de Est nu mai este o alternativă, ci una dintre puținele regiuni capabile să livreze simultan volum, viteză și scalare industrială în sectorul apărării”, explică General de flotilă aeriană (r) Adrian Duță, Senior Advisor, Defence & Security, KPMG în România.
Gen (r) Adrian Duță
Un nou ecosistem industrial european. Europa Centrală și de Est beneficiază de o bază industrială adaptabilă, construită în ultimele trei decenii în jurul producției avansate, de automotive, echipamente industriale, electronică și software. Această bază reprezintă un avantaj competitiv major pentru dezvoltarea de capacități industriale cu valoare strategică, demonstrează studiul KPMG.
Conversia și extinderea producției dual-use dezvoltă competențe deja existente – prelucrare de precizie, metalurgie, electronică, inginerie software, automotive – pot fi integrate în rețele regionale de producție, coordonate pe standarde comune și orientate către piețele europene și euro-atlantice.
Fiecare stat aduce un profil complementar, ce se potrivește în puzzle-ul strategic: Polonia combină dimensiunea pieței și forța de muncă industrială cu un program de modernizare a apărării aflat în expansiune rapidă. Țara are un potențial semnificativ în domenii precum software, securitate cibernetică, sisteme fără pilot și producție industrială la scară largă. România beneficiază de un avantaj strategic dat de poziția geografică, de moștenirea industrială în domeniul apărării și de parteneriatele occidentale în expansiune, consolidate de accesul la Marea Neagră și Dunăre. Cehia aduce o tradiție solidă în industria de apărare, capacități inginerești puternice și o poziție centrală în rețelele europene de producție. Slovacia mizează pe avantaje de nișă — în special în domeniul munițiilor și al sprijinului pentru sistemele terestre — susținute de tradiția sa industrială și de competitivitatea costurilor; modelul Ungariei este construit în jurul parteneriatelor, legând achizițiile de producția localizată prin joint‑venture‑uri strategice. Deși aceste traiectorii nu sunt identice, împreună ele conturează un arc industrial complementar, pot susține lanțuri regionale de valoare, mai reziliente și mai puțin dependente de furnizori extra-europeni.
Ucraina – partener industrial emergent. Ucraina ocupă o poziție distinctă, dar tot mai integrată în acest ecosistem regional, arată KPMG. Războiul a accelerat dezvoltarea capacității sale de inovare, în special în domenii precum drone, comunicații, mentenanță și adaptare rapidă a tehnologiilor existente. Cooperarea dintre Ucraina și statele vecine din UE poate lua forma unei diviziuni funcționale a muncii: Ucraina ca sursă de cerere, testare și inovație operațională, iar țările UE ca platforme sigure pentru producție la scară, certificare, finanțare și integrare în piața unică.
Această dinamică deschide oportunități pentru parteneriate industriale mixte, centre regionale de mentenanță și reparații, extinderea capacităților de producție pentru reconstrucția post-conflict sau integrarea treptată a Ucrainei în rețelele industriale europene.
Capital uman și inovare. Un alt vector major de dezvoltare este capitalul uman, indică studiul KPMG. Regiunea dispune de sisteme educaționale tehnice solide, dar se confruntă cu presiuni demografice și competiție pentru talente. Extinderea industriilor cu valoare strategică creează oportunitatea pentru a atrage specialiști din diaspora („brain return”), pentru a dezvolta programe comune universitare și de formare profesională, dar și pentru a specializa centre regionale în domenii precum securitate cibernetică, electronică avansată, autonomie și inteligență artificială aplicată. Cooperarea între universități, industrie și sectorul public poate consolida un ecosistem regional de inovare, capabil să susțină creștere economică pe termen lung.
Perspective pentru cooperare. Instrumentele UE – fonduri de coeziune, programe pentru mobilitate militară, cercetare și dezvoltare, finanțare pentru infrastructură – creează un cadru stabil și predictibil pentru proiecte multinaționale. Corelarea acestora cu strategiile naționale crește atractivitatea regiunii pentru investitori instituționali și parteneri internaționali, indică KPMG.
De asemenea, cooperarea regională poate reduce fragmentarea administrativă odată cu armonizarea procedurilor, realizarea unor platforme comune de achiziții sau de schimburi de bune practici privind reglementarea și autorizarea proiectelor majore.
Miza următorului deceniu nu se reduce doar la securitate, ci la șansa de a transforma această necesitate strategică într-un proiect de dezvoltare cu miză istorică. Dacă statele Europei Centrale și de Est vor reuși să coopereze inteligent și să își alinieze atu-urile industriale, regiunea poate deveni nu doar un pilon al securității europene, ci și un motor de creștere, integrare și inovare.
”În acest scenariu, Europa Centrală și de Est nu va mai fi doar o zonă‑tampon sau un flanc strategic, ci un pol de putere economică și industrială, esențial pentru viitorul Uniunii Europene și pentru stabilitatea spațiului european extins”, arată Tudor Grecu.
