Evocare Vasile Alecsandri și repere reprezentative Beethoven, în Constelații diamantine

În cel mai recent număr (iulie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, este prezentat, chiar în deschidere, Festivalul mondial de poezie ”Mihai Eminescu”, a cărui ediție a XII-a a avut loc între 16 și 21 iunie 2023, la Craiova.

Festivalul a reunit poeți din Argentina, Mexic, Brazilia, Chile, S.U.A., Senegal, Congo, India, Grecia, Italia, Spania, Bulgaria, Serbia, Kosovo, Belgia, România, Macedonia, Muntenegru ș.a., astfel că timp de o săptămână Craiova a fost capitala mondială a poeziei.

În timpul evenimentului au avut loc dezbateri, mese rotunde, recitaluri, schimburi de idei și opinii.

Președintele Academiei Internaționale Mihai Eminescu, prof. univ. dr. Ion Deaconescu, a opinat, în alocuțiunea rostită, că „Festivalul Mondial de poezie Mihai Eminescu a reușit să fie un mijloc de promovare și diseminare a poeziei fără frontiere, ca și a diversității culturale, a respectului față de limbă, istorie, iar tradițiile și patrimoniul cultural al participanților trebuie valorificate”.

Sub titlul ”Alecsandri și Polonia – episoade mai puțin cunoscute”, Nicolae Mareș se oprește asupra comemorării a 25 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Vasile Alecsandri, care a avut loc în 1915 la Mircești.

Sunt oferite cititorului date importante legate de ceremonie și de împlinirea dorințelor din testamentul poetului, materialul fiind însoțit de o fotografie de la parastas (veritabil document istoric), ca și de redarea integrală a poemului ”Pohod na Sybir”, operă a unui adevărat vizionar al epocii sale, închinat de Alecsandri martirilor polonezi deportați de imperiul țarist în Siberia.

La 102 ani de la naștere, Galina Martea îi dedică savantului român Eugen Coșeriu un elocvent material, sub titlul ”Savantul român Eugen Coșeriu în cultura mondială”. Considerat unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX, Eugen Coșeriu (n. 27 iulie 1921 – d. 7 septembrie 2002) a fost savantul care a înălțat în lume valorile naționale românești, dar a fost și fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen.

Opera sa a fost tradusă în numeroase limbi și a primit aprecieri din partea unor personalități de marcă de pe tot mapamondul.

Sub titlul ”Soarta cărților”, pornind de la dictonul latin Habent sua fata libelli (în traducere, cărțile își au soarta lor). Doina Drăguț oferă cititorului un mini-eseu pe marginea acestui destin al lucrărilor scrise, cu siguranță universal valabil.

Un destin, după cum relevă autoarea, indisolubil legat de autor, editor, tipograf și cititor, dar și de capriciile istoriei și ale unor scelerați care au crezut că se pot ridica deasupra valorilor culturale prin acte samavolnice. De la Erostrat și Nero până la Goebbels și contemporaneitate, exemplele nu lipsesc. Important este să tragem învățămintele de rigoare până nu va fi prea târziu.

Din maximele și aforismele semnate de Nicolae Mareș: ”Niciodată, pentru învățătura dată, cartea nu i-a cerut omului răsplată” (învățătura cărților, ca și învățăturile biblice, sunt de folos și accesibile tuturor, dar nu mulți vor să le urmeze, n.n.). ”Se pare că doar nobilii renunță la orgolii” (de aceea adevărata aristocrație pare să fi apus demult, n.n.). ”Politicienilor falși totdeauna le rămâne o șansă: mita negociată”. ”Dumnezeu a fost este și va fi, nu o închipuire, ci o permanență vie”.

Ion Popescu-Brădiceni prezintă opera poetei române Doina Uricariu în ”Poeți români contemporani și cărțile lor esențiale – Doina Uricariu și ”Vindecările” ei”. Semnatarul articolului opinează: ”În ceea ce mă privește, eu cred că poezia Doinei Uricariu vine din existențialism, expresionism și suprarealism. A făcut din Emil Botta și Nichita Stănescu perechea ideală, complementară, a poeziei românești contemporane”.

Autorul mai oferă cititorului câteva citate reprezentative, de fond, din poezia Doinei Uricariu, ca și referințe critice (pe lângă exegeza proprie, desigur).

Sub titlul ”Beethoven, revoluționarul”, Marin I. Arcuș încearcă, între altele, să răspundă la întrebările ”Cât de mult ideile Revoluției franceze au influențat viața și activitatea lui Ludvig van Beethoven?” și ”Beethoven, născut în religie catolică, avea sau nu credință în Dumnezeu?”. Dincolo de argumentele și dezbaterile în acest sens, materialul abundă în date și repere biografice, unele dintre ele ilustrând în mod tragic, peste timp, suferințele pe care a trebuit să le îndure în timpul vieții acest geniu unanim recunoscut al muzicii simfonice.

Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări de Peter Doig, căruia Filip Tudora îi consacră un medalion la final, sub genericul ”picătură de pictură”.

Mai semnează: Mihai Caba, Ioan Voicu, Carmen Manea, Guillermo Eduardo Pilia, Luis Cruz-Villalobos, Nicolae Grigorie-Lăcrița, Tudor Nedelcea, Ionel Popa, Traian Vasilcău, Mircea Dorin Istrate, Lucia Cosmina Vlad, Ioan C. Popa, Nicolae Mătcaș, Ionuț Țene, Silviu Doinaș Popescu, Florentin Smarandache, Constantin Miu, Ioan Andreica.