Alături de denumire, de stemă şi drapel, Imnul este un semn identitar suprem al unei naţiuni. În anumite perioade negre ale Istoriei, acesta a fost oglindit în note muzicale şi cuvinte meşteşugite, marcând existenţa nu a unor entităţi naţionale, ci a unor Imperii apuse.
Ca un român între români, voi începe însemnările de faţă cu Imnul României. Biografia sa conţine mai multe episoade determinate de evoluţiile istorice: i) Imnul Regal, cunoscut şi sub denumirea “Trăiască Regele!” a fost cântat pentru întâia oară în anul 1884 la încoronarea Regelui Carol I al României. Textul aparţine poetului Vasile Alecsandri, iar în 1898 acest imn a fost inclus de George Enescu în finalul lucrării sale “Poema Română, opus 1”. ii) Conceput ca imn al Republicii Populare Române (Romîne în versiunea originală – n.n.) în perioada 1948-1953, cel numit “Zdrobite cătuşe în urmă rămân” era pus pe muzică de Matei Socor, iar versurile aparţineau lui Aurel Baranga. iii) O longevitate de două decenii, din 1953 până în 1975, a avut imnul naţional intitulat “Te slăvim, Românie!” (muzica de Matei Socor, deja antrenat în ringul artei proletcultiste, iar versurile de tandemul Eugen Frunză şi Dan Deşliu, ambii fiind “poeţi partinici”). iv) Din 1975 până la evenimentele sângeroase din decembrie 1989, imnul de stat al R.S. România s-a numit “Trei culori” pe muzica şi versurile (parţial modificate) ale lui Ciprian Porumbescu. v) “Deşteaptă-te, române!” (muzica de Anton Pann/Andrei Mureşanu/Dumitru Georgescu Kiriac; versurile de Andrei Mureşanu) se numeşte imnul actual care începe cu următoarea strofă: “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte/În care te-adânciră barbarii de tirani!/Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă/La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.”.
În fiecare an, la 29 iulie se marchează Ziua Imnului Naţional al României. Cu gândul la acordurile şi stihurile acestuia, mi-au venit în minte două cugetări ale neobositului patriot Grigore Vieru: “Patria este un copil; dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.”; “Este nedrept să înveţi un copil cum să moară pentru patrie înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.”.
Poziţia secundă din descrierea mea se referă la Imnul naţional al Albaniei, denumit “Imnul Drapelului”/Hymni I Flamurit. Versurile acestuia au fost compuse de poetul de origine aromână Aleksander Stavri Drenova, alias Asdreni, fiind publicate într-un ziar albanez tipărit la Sofia în anul 1912 şi, mai târziu, în volumul de poezii “Vise şi lacrimi”, editat la Bucureşti. Muzica aparţine compozitorului român Ciprian Porumbescu şi se află pe partitura cântecului “Pe-al nostru steag e scris Unire”.
Cred că, în continuare, sunt interesante anumite elemente informative despre imnurile naţionale ale unor state pe care am avut prilejul de a le cunoaşte în îndelungata mea activitate pe plan internaţional, menţionând că mă voi limita la spaţiul european, fără nicio ierarhizare politică sau istorică: *La Marseillaise”, imnul naţional al Franţei, a fost compus ca text iniţial şi muzică de Rouget de Lisle în aprilie 1792, fiind cântat la 30 iulie în acelaşi an de soldaţii republicani din Marsilia, la intrarea lor în Paris; a devenit la 14 iulie 1795 imnul naţional. Debutează prin următoarele cuvinte mobilizatoare: “Înainte, copii ai patriei!/Glorioasa zi a sosit!”. *Pe o melodie compusă de Franz Joseph Haydn în anul 1797, imnul naţional german se identifică prin primul său vers: “Germania, Germania, mai presus de toate.”. Pe vremea nazismului, s-a impus interpretarea potrivit căreia Germania trebuia să cucerească şi să conducă întreaga lume. Peste ani, în 1991 liderii Germaniei Unite aveau să constate că mesajul strofei a treia a imnului menţionat reflecta de fapt noile realităţi prin ideea: “Unitate, Dreptate şi Libertate/Pentru patria germană!/Înfloreşte, patrie germană!”. Până în anul 1990, fosta R.D. Germană avusese un imn distinct cu alt text. *Imnul U.R.S.S. a existat din 15 martie 1944 până la sfârşitul anului 1991. După moartea dictatorului Stalin în 1953, imnul era intonat fără versurile ce conţineau afirmaţii apologetice, iar în 1977 textul a fost radical modificat de regimul venit la Kremlin. Actualul imn al F. Ruse a preluat muzica originală, iar în privinţa textului au fost păstrate doar referirile la vastitatea ţării (e.g. “De la Mările din Sud până la Cercul Polar/Se întind pădurile şi câmpiile noastre.”), renunţându-se la toate ideile din vremea stalinismului. *Imnul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, intitulat “God save the King”/“God save the Queen” (cu autorul şi compozitorul necunoscuţi până astăzi), a fost interpretat pentru prima oară în anul 1745 la două teatre londoneze. *Cunoscut sub două denumiri (“Cântecul italienilor”/Il Canto degli italiani şi “Fraţii Italiei”/Fratelli d’Italia), imnul naţional a fost adoptat în anul 1946. Autorii săi din 1847 sunt Goffredo Mameli/versuri şi Michele Novaro/ muzica. *“Marşul Regal”/La Marcha Real, imnul naţional al Spaniei, este unul din puţinele imnuri naţionale care nu are text, ci doar muzică. Deşi au existat diverse tentative de adăugare a unui text (pe timpul Regelui Alfonso al XIII-lea sau al dictatorului Franco), acestea au fost sortite eşecului. *Imnul de stat al Greciei din anul 1865 conţine doar primele două strofe ale unui mare poem format din 158 de strofe şi are partitura muzicală semnată de Nikolaus Mantzaros, fiind de asemenea cântat la fiecare ceremonie de inaugurare a Jocurilor Olimpice ca o recunoaştere a originii antice a acestei ample competiţii sportive. *“Marşul pentru Independenţă”/Istiklâl Marşi – astfel se numeşte imnul naţional al Turciei, adoptat la 12 martie 1921.Versurile sale aparţin poetului Mehmet Akif Ersoy, iar muzica este compusă de Zeki Üngör. *“Imnul şi Marşul Pontifical”/Inno e Marcia Pontificale au fost adoptate de Statul Cetăţii Vaticanului în anul 1950. Muzica este scrisă de renumitul compozitor francez Charles Gounod, iar versurile aparţin lui Antonio Allegra. *Imnul “Portughezul”/A Portuguesa, creat de Henrique Lopes de Mendonça şi pus pe muzică de Alfredo Keil, era adoptat în 1910 de către noua Republică, înlocuindu-l pe cel al monarhiei constituţionale portugheze, intitulat “Imnul Cartei”/O Hino da Carta”. *Imnul naţional al Finlandei, “Maamme”/Ţara noastră, intonat pentru prima oară la 13 mai 1848, a fost compus de Fredrik Pacius, iar textul iniţial în suedeză (a doua limbă oficială a Finlandei) aparţine lui Johan Ludvig Runeberg; mai târziu, acesta a fost tradus în limba finlandeză. *Imnul Bulgariei se numeşte “Mila Rodino”/Scumpă Patrie şi a fost compus (versuri şi muzică) în anul 1885 de Ţvetan Ţvetkov Radoslavov, atunci când pleca la Războiul Sârbo-Bulgar. Ca imn naţional acesta a fost adoptat în 1964. *Imnul naţional al Georgiei, “Tavisupleba”/Libertate a fost adoptat în anul 2004 după Revoluţia nonviolentă a Trandafirilor. *“Psalm Elveţian”/Schweizerpsalm; Cantique suisse; Salmo svizzero este denumirea imnului “ţării cantoanelor”, compus în 1841 de călugărul Alberich Zwissig (muzica) şi Leonhard Widmer (versuri). Oficial, Imnul a fost adoptat cu titlu provizoriu în 1961 şi definitiv peste două decenii, în 1981. *Compus în 1872 de Jovan Dordević pe muzica lui Davorin Jenko, “Bože, pravde”/Doamne, fă dreptate este din noiembrie 2006 imnul naţional al Serbiei.
Voi evoca, în încheierea acestui articol, Imnul Uniunii Europene/U.E. care este un fragment al “Simfoniei a IX-a” compuse de Ludwig van Beethoven în 1823 pe versurile poemului “Odă bucuriei”/An die Freude, scris în 1785 de Friedrich von Schiller. În 1972 Consiliul Europei de la Strasbourg a preluat celebra creaţie ca propriul imn, iar peste aproape un deceniu şi jumătate, în 1985, liderii europeni au adoptat, la sediul de la Bruxelles, o decizie similară. Îmi revine ca european onoarea şi, totodată, misiunea de a reda textul integral al acestui Imn: “Slavă ţie, stea curată,/Voie bună pe pământ!/Astăzi te simţim aproape,/Sol din Rai cu soare sfânt./Vraja ta aduce iară/Pe popor lângă popor./Toţi pe lume fraţi noi suntem/Când apari uşor în zbor./Cine a avut norocul/De prieteni buni să dea,/Cine ştie ce-i iubirea/Lângă noi, cântând să stea./Fericit un suflet drag/Te poate face pe pământ./Cine n-a simţit iubirea/Plece dintre noi, plângând./Milioane, strângeţi rânduri/Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!”.
