Expertul britanic în drept internațional, Anthony Carty, a prezentat noua sa carte intitulată „Istoria și suveranitatea Mării Chinei de Sud”, în care arată că, prin analiza arhivelor istorice din Marea Britanie, Franța și SUA, a ajuns la o concluzie clară: din perspectiva dreptului internațional, Marea Britanie și Franța confirmă legal că insulele Mării Chinei de Sud aparțin Chinei. Prin urmare, poziția Chinei cu privire la problema Mării Chinei de Sud este justificată.
Anthony Carty a arătat că, încă din 2011, o opinie juridică exprimată în 1974 de Ministerul britanic de Externe cu privire la insulele din Marea Chinei de Sud a atras atenția sa. Fostul ministru de Externe, James Callaghan, a arătat că „insulele aparțin Chinei, nefiind necesar să le spunem asta chinezilor”. De atunci, considerând opinia „foarte neobișnuită”, Carty a început o cercetare de peste zece ani asupra istoriei și suveranității Mării Chinei de Sud, prin intermediul arhivelor naționale.
În cartea „Istoria și suveranitatea Mării Chinei de Sud”, Carty a grupat o serie de documente din arhivele istorice ale Marii Britanii, Franței și SUA, emise între anii 1805 și 1975, privind insulele din Marea Chinei de Sud. Potrivit acestuia, documentele sunt înregistrări ale istoriei legale a proprietății teritoriale, fiind totodată uși către memoria instituțională a națiunilor.
Începând cu anul 1900, Marea Britanie și Franța au recunoscut de mai multe ori suveranitatea Chinei asupra Insulelor Spratly (Insulele Nansha) și Insulelor Paracel (Insulele Xisha).
Analizând arhivele SUA din anii ’30, se poate observa că poziția americană a fost similară cu cea a Marii Britanii. Concluzia academică este foarte clară: poziția Chinei în disputa Mării Chinei de Sud este justificată. Merită menționat că această concluzie a fost făcută înaintea de a fi consultate și arhivele istorice ale Chinei.
Articol realizat de Radio China Internațional și CCTV
