Societăţile mai au dreptul să îşi ceară insolvenţa doar dacă au datorii către stat ce reprezintă mai puţin de 50% din totalul datoriilor acumulate la creditori. Entităţile care nu au datorii la stat peste jumătate din totalul datoriilor nu se mai pot proteja cu ajutorul procedurii de insolvenţă. Totuşi, şi în cazul acestora, orice alt creditor poate cere insolvenţa, dacă valoarea-prag a datoriilor firmei către acei creditori este de cel puţin 40.000 de lei. Specialiştii în insolvenţă susţin că noile prevederi legale sunt discutabile, din punct de vedere al constituţionalităţii.
Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care se limitează semnificativ posibilitatea ca firmele cu datorii să îşi ceară singure insolvenţa. Potrivit OUG nr. 88/2018 publicată recent în Monitorul Oficial, debitorii vor mai putea să îşi ceară singuri insolvenţa doar dacă au datorii la stat ce depăşesc 50% din totalul datoriilor. Altfel, „când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului“, se arată la punctul 72 din OUG nr. 88.
Ordonanţa a fost dată „cu dedicaţie“ pentru a rezolva situaţia a două firme cu datorii mari către stat, însă actul normativ loveşte în toate firmele aflate într-o situaţie similară. „Motivul principal pentru care a apărut această ordonanţă de urgenţă a fost îmbunătăţirea gradului de colectare a creanţelor bugetare. De fapt, acesta a fost şi scopul declarat de ministrul finanţelor publice la momentul adoptării în guvern a ordonanţei. Dar, în realitate, urgenţa acestei ordonanţe a plecat de la două cazuri particulare, Radet şi Elcen din Bucureşti, care asigură încălzirea a 600.000 de apartamente în Bucureşti şi, pe de o parte, acele firme au datorii foarte mari către bugetul de stat, iar pe de altă parte, trebuia să se asigure continuitatea activităţii acelor firme, pentru că nu puteau fi lăsaţi bucureştenii fără căldură peste iarnă. Şi s-a constatat că prin aplicarea Legii nr. 85 privind insolvenţa nu s-ar fi putut face conversia datoriilor în acţiuni ale statului, la acele societăţi. Şi a fost dată această ordonanţă care să permită şi conversia creanţelor statului în acţiuni ale statului şi reglementarea cesiunii unei creanţe bugetare către o persoană care o plăteşte integral. În ideea de a nu rămâne sute de mii de apartamente fără căldură pe timpul iernii. Deci a fost un interes public, în acest caz”, a precizat avocatul Carmen Popa, preşedinta filialei doljene a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Pentru a nu fi considerat ajutor de stat, s-a prevăzut ca în momentul în care se cesionează creanţa bugetară, ea se achită integral, la valoarea nominală.
Prevedere cu iz de neconstituţionalitate?
Avocatul specializat pe insolvenţă a precizat, pentru GdS, că în OUG nr. 88/2018 „au mai fost introduse şi alte reglementări care sunt discutabile din punct de vedere al constituţionalităţii şi sunt discutabile din punct de vedere al încălcării altor acte normative. De exemplu, s-a introdus prevederea că societatea debitoare nu poate să îşi declare singură insolvenţa decât în situaţia în care datoriile faţă de bugetul de stat depăşesc 50% din totalul datoriilor declarate, ceea ce este un nonsens, din punct de vedere economic. Pentru că cine se află în incapacitate de plată, atunci este în incapacitate de plată, indiferent dacă creanţa bugetară este mai mare sau mai mică decât 50% din total“, a spus Carmen Popa, preşedinta UNPIR Dolj.
Astfel, „când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului“, se arată la punctul 72 din OUG nr. 88.
Carmen Popa a mai precizat că, prin noul act normativ referitor la insolvenţă, ajung să se bată cap în cap prevederile din OUG nr. 88 cu cele din legislaţia penală: „Se modifică şi conţinutul infracţiunii de bancrută simplă, pentru că legea penală spune că, dacă o firmă este în incapacitate de plată, atunci ea este obligată să intre în insolvenţă, în caz contrar săvârşind infracţiunea de bancrută simplă. Ori această ordonanţă modifică conţinutul unei prevederi din legea penală, ceea ce nu se poate face“.
Întrebată ce pot face de acum încolo firmele aflate în situaţia de a-şi cere insolvenţa, dar care nu au peste 50% din totalul datoriilor către stat, iar în acelaşi timp nu doresc să încalce legislaţia penală, preşedinta filialei doljene a UNPIR a precizat că sfătuieşte persoanele care deţin societăţi aflate în stare de insolvenţă să îşi ceară insolvenţa atunci când intră în incapacitate de plată.
Alţi creditori pot cere insolvenţa firmelor cu datorii
Practic, firmele care nu au datorii la stat nu se mai pot pune la adăpost sub prevederile Legii insolvenţei şi nu îşi mai pot cere singure intrarea în această procedură. În schimb, orice creditor poate să solicite în continuare intrarea în insolvenţă a unei firme debitoare, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, inclusiv pragul minim al creanţelor.
Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este de 40.000 de lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de şase salarii medii brute pe economie pe salariat, se arată în OUG nr. 88/2018.
