Guvernanța sustenabilă, componentă a ESG

Conf. univ. dr. ing. habil Mirela Coman,

Universitatea Tehnică Cluj-Napoca

Centrul Universitar Nord din Baia Mare

Conf. univ. dr. Cucoșel Constantin,

Președinte Filiala Județeană Maramureș a UGIR

Conceptul ESG este cunoscut de organizațiile și investitorii care activează în mediul de business, iar abrevierea pornește de la Environmental, Social and Governance, care este un termen destul de des întâlnit în lumea financiară, iar domeniul reciclării și al sustenabilității se întrepătrunde cu cel financiar prin intermediul acestui concept.

ESG reprezintă o analiză a sustenabilității unei organizații prin prisma a trei factori: mediu, social și guvernanță. Dacă aceste matrici sunt complete, datele se adună într-un singur raport, iar în baza acestuia investitorii decid dacă continuă sau nu cu investiția într-o organizație. 

Componenta Guvernanță din ESG reprezintă un set de politici și practici de guvernanță corporativă concentrate pe responsabilitate, obligații financiare și de raportare și mecanisme de audit și control, reguli pe care orice companie este obligată să le respecte atunci când dorește să își desfășoare activitatea în mod etic, onest și sustenabil. Din acest motiv, în ultimii ani, guvernanța corporativă a devenit un subiect din ce în ce mai interesant pentru investitori și pentru companiile publice.

Luând în considerare relativa noutate a componentelor și consecințelor implicate de tranziția la noul tip de guvernanță de tip ESG și la transformarea implicită a strategiilor de management ale organizațiilor, în acord cu creșterea competitivității social-economice a acestora și reducerea efectelor schimbărilor climatice, ne propunem să răspundem pe scurt, la câteva întrebări necesare în procesul de colectare, monitorizare, raportare și evaluare a datelor relevante cu privire la Guvernanța sustenabilă.

1. În pofida numeroaselor framework-uri (cadre) incluzând standardele și indicatorii aferenți, rugăm explicați rolul și importanța pe care introducerea și aplicarea noilor reglementări, în special în cadrul Statelor Membre UE, o pot avea pentru îmbunătățirea treptată a mizelor curente sau emergente îndeosebi pe termen scurt și mediu.

În contextul socio-economico-ecologic actual, dimensiunea investițională a unei organizații ajunge să mixeze două concepte egale ca importanță: (1) guvernanța sustenabilității, pe de o parte, și (2) dezvoltarea capacității investiționale, pe de cealaltă parte.

Atributele investigative ale analistului ESG (rolul și importanța acestora) constau, în esență, în următoarele aspecte:

• nu se bazează pe componenta utilizată ca marketing pur și simplu;
• se axează pe analiza calitativă, nu pe algoritmi și rating;
• proporționează angajamentele asumate, fără să afecteze valoarea acțiunilor;
• se raportează la fundamentele care stau la baza activismului acționariatului în favoarea sustenabilității.

Constatăm, așadar, că auditul de tip ESG este destinat să sprijine investițiile în lumina guvernanței de acest fel pentru ca, ulterior, acestea să poată deveni o strategie în continuă dezvoltare.

2. Care considerați că este semnificația specifică a celor două tipuri-cheie de monitorizare-raportare, respectiv financiară și non-financiară, cu predilecție din unghiul de vedere al noilor exigențe aduse de modificările recente ale directivelor și regulamentelor UE referitoare la îmbunătățirea aplicării în practică a standardelor de responsabilitate socială corporativă și de mediu?

Contextul în care suntem obligați să plasăm întreaga revoluție de dezvoltare a industriei ESG este în lumina Pactului Ecologic European (EU Green Deal). În acest sens a fost elaborată și adoptată directiva ”Regulamentul privind divulgarea finanțelor durabile” (SFDR) precum și un regulament specific ”Regulamentul privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare”. În cadrul acestui regulament extrem de tehnic și de rigid, experții consideră că ar exista următoarele direcții principale de raporate non-financiare, imperios necesar a fi implementate:

1. Protecția climatică, mai exact pachete concrete de măsuri și acțiuni contra efectelor nocive provocate de schimbările climatice care afectează spațiul european.

2. Utilizarea sustenabilă și protecția apelor și resurselor marine; în esență focalizarea pe transformarea, în sens ecologic, a ”creșterii albastre”. În terminologia Comisiei Europene, prin aceasta se înțelege tot ceea ce înseamnă patrimoniu natural al apelor continentale, a mărilor și oceanelor.

3. Necesara tranziție, mult mai curajoasă, de aplicare a standardelor economiei circulare care încă în Europa reprezintă doar un procent de circa 30%, chiar în state avansate în domeniu, precum Olanda.

3. Cum estimați oportunitățile de dezvoltare/evoluție a politicilor publice și personalizate referitoare la atingerea până în anul 2030 a obiectivelor ONU (cunoscute sub numele UN SDG 2030)?

Experții în domeniu recomandă elaborarea unor așa-numite ”liste de priorități” (Check-list) cu adresabilitate către clienții companiei. Aici ar fi vorba despre politici și măsuri aplicate și care afectează activitatea per ansamblu a unei anumite corporații sau instituții anume.

Politicile publice actuale impun, în mod logic, un set de detalii-cheie cu aplicabilitate în cadrul guvernanței sustenabile și care pot deschide oportunități de dezvoltare, respectiv:

1. Detalii despre firmă, și anume profilul companiei, sfera de clasificare a activităților prezente dar și germenii viitoarelor activități cuprinse în strategia sa de dezvoltare.
2. Urmărirea și categorisirea produselor generate în cadrul procesului economic al companiei.
3. Detalii despre caracteristicile, specificitățile produselor, foarte importante pentru a atesta credibilitatea, focalizarea pe elementele sensibile și generarea transparenței impuse de cei care supraveghează la nivel instituțional, european sau național, companiile în cauză.

Un Plan de acțiune pentru climă și energie durabilă ar fi una dintre multiplele oportunități. Desigur, se ține seama de context și profilul companiei. Exemplificăm printr-un demers prezent, elaborat în cadrul unei universități de prestigiu din România, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca.

4. Argumentați importanța și metodele practice prin care se poate realiza integrativitatea componentelor de investigație și raportare, îndeosebi din punctul de vedere al interconectării echilibrate, concludente și transparente între dimensiunea economico-financiară țintită de companii în raport cu scopurile privind creșterea reputației și evoluția brandului prin sistemul de rating practicat în contextul actual pe plan european și global.

Conform unei ample documentații și prezentări furnizate de o societate internațională de avocatură, Comisia Europeană, în acest moment, este capabilă să ofere investitorilor, în esență, următoarele elemente-cheie, pe care să se poată baza:

• benchmarks – fundamentarea analizei comparative în favoarea atingerii competitivității economice și sociale;
• standarde de atins ESG;
• clasificări sau etichetări (labels) selectate în funcție de parametrii atinși și durabilitatea lor.

De asemenea, European Banking Authority (EBA) a dezvoltat și standardele tehnice necesare și a recunoscut importanța includerii riscurilor ESG în cadrul strategiilor de business, de guvernanță corporativă, de management al riscurilor și în supervizarea instituțiilor bancare.

5. Care considerați că ar fi sugestiile, recomandările și procedurile pe care ar merita să le avem în vedere pentru a determina o corelare non-formalistă a implementării ”culturii ESG” în cadrul organizațiilor și în ceea ce privește simplificarea birocratică și coerența sistemelor de evaluare ce vizează în final decarbonizarea în economie și atingerea unor standarde cât mai exigente de protejare a mediului și sprijinire a rezilienței biodiversității, în speță prin aplicarea consecventă a recomandărilor ESG din sectoare de activitate pe care le considerați drept cât mai relevante?

În esență, considerăm că elaborarea unor ghiduri interne ESG, pe domenii de activitate și/sau nivele de abordare, ar fi extrem de folositoare pentru perioada următoare (2025-2030).

Raportarea obligatorie și auditul ESG formează implicit noi conexiuni, lanțuri valorice materiale și informaționale; interconectarea acestora pune în mișcare sistemele și rețelele socio-economice cu privire la protecția inteligent-creativă a mediului nostru de viață. Acestea împreună formează ”cultura ESG”.

Rămâne ca Timpul să confirme sau infirme deciziile noastre prezente cu privire la Guvernanța Sustenabilă a Terrei, privită din unghiul de vedere al noilor exigențe de securitate ecologică, conservare a biodiversității și bunăstare umană (wellbeingness).