Zenovia Zamfir
Născut pe meleaguri vâlcene, în orașul dintre vii, Drăgășani, distinsul om de cultură Alexandru Florin Țene, scriitor, critic și istoric literar, publicist, poet, eseist și dramaturg, nu și-a uitat niciodată locurile natale, le-a purtat peste tot în gând și în suflet, le-a cântat în versuri, le-a descris în cuvinte frumoase și alese, ni le-a oferit cu drag în dar prin scrierile domniei sale. Ajuns la vârsta maturității creatoare, domnul Țene ne propune de această dată o lucrare complexă, o,, Scurtă istorie a Ortodoxiei Române’’, Volumul II, ,,Mănăstiri și schituri’’. Citind cu multă atenție cartea, m-am bucurat să văd că Mănăstirile vâlcene ocupă un loc important în inima autorului. Se spune că Vâlcea este județul cu cele mai multe mănăstiri, că Matei Basarab a ctitorit mai multe lăcașuri sfinte decât Ștefan cel Mare, și de pe aceste meleaguri binecuvântate au plecat în lume mari personalități românești, mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Jstinian Marina, Mitropolitul Bartolomeu Anania, mai puțin cunoscut Mitropolitul Efrem Enăchescu din localitatea Zăvoieni iar la ora actuală în fruntea Mitropoliei Oolteniei se află Mitropolitul Irineu, născut în frumoasa Țară a Loviștei, la Perișani. Volumul debutează cu ,, Geneza monahismului românesc între tradiție apostolică și instituționalizare medievală’’, o mică introducere în istoria monahismului românesc…,, Istoria monahismului românesc trebuie analizată în cadrul mai larg al creștinării spațiului carpato-danubiano-pontic. Spre deosebire de alte regiuni europene, creștinismul nord-dunărean nu a fost rezultatul unei convertiri oficiale, ci al unui proces organic, desfășurat „de jos în sus. Istoriografia modernă — de la Nicolae Iorga la Mircea Păcurariu — a subliniat caracterul autohton și continuu al vieții creștine în acest spațiu. Urmează,, Mănăstirile din România – continuitate spirituală, patrimoniu și identitate culturală’’, care reflectă evoluția istorică, confesională și culturală a spațiului românesc din Evul Mediu până în contemporaneitate. O atenție aparte acordă ,, Mănăstirilor ortodoxe române din Ungaria. Repere istorice și identitare’’. Urmeaă apoi o frumoasă descriere a vetrelor monahale de la Agapia, Mănăstirea Antim și „Rugul Aprins”…în secolul XX, Mănăstirea Antim a devenit nucleul mișcării spirituale „Rugul Aprins”, inițiată de Sandu Tudor și de călugărul rus Ivan Kulîghin. Printre participanți s-au numărat personalități majore ale culturii române: Dumitru Stăniloae, Vasile Voiculescu, Andrei Scrima, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu și Adrian Făgețeanu. De remarcat, o parte dintre membrii „Rugului Aprins” sunt din anul 2025 Sfinți români iar ei au fost trăitori în vremea ,,Vrednicului de pomenire Patriarhul Justinian Marina” care i-a ocrotit și ajutat ,, pe ascuns ”, așa cum aflăm din Cartea de ,, Memorii ” scrisă de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Mănăstirile vâlcene : Arnota, Govora, Bistrița, Cozia, Dintr-un lemn, Ostrov, Surupate, mai noua Mănăstire „Sfânta Treime” (Sf. Pantelimon) din Drăgășani, repere ale monahismului românesc sunt descrise cu multă dragoste de domnul Florin Alexandru Țene. Despre Frăsineiul și „avatonul” românesc, aflăm că …,,Particularitatea cea mai cunoscută a mănăstirii este interdicția accesului femeilor în incinta monastică, rânduială instituită de Sfântul Calinic în 1867, printr-o „piatră de legământ” amplasată la hotarul mănăstirii. Această regulă, inspirată de avatonul athonit, a conferit Frăsineiului supranumele de „Athosul românesc”. Într-o ordine aleatoare pentru cititor, găsim descrierea unor mănăstiri de pe teritoriu României denumită ,, România Grădina Maicii Domnului” de Papa Ioan al II lea, cu prilejul vizitei istorice din anul 1999, precum : Mănăstirea Frumoasa din Iași, Bârsana din Maramureș, Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului, Mănăstirea Maglavit, care …,, reprezintă unul dintre cele mai discutate și controversate fenomene religioase românești din secolul al XX-lea. Lăcaș ortodox de maici, cu hramurile,, Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Paști) și ,,Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie), mănăstirea se înscrie într-o paradigmă spirituală aparte, generată de viziunile mistice ale ciobanului Petrache Lupu din anul 1935”. Mănăstirea Polovragi…,, ctitorită de Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, pomeniți într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. După o perioadă de tăcere documentară, mănăstirea este refăcută în 1645 de Danciu Pârâianu, care zidește biserica pe temeliile vechi. În epoca brâncovenească, sub patronajul domnitorului Constantin Brâncoveanu, ansamblul cunoaște o consolidare și o înfrumusețare semnificativă, ceea ce îndreptățește tradiția istorică de a-l considera al treilea mare ctitor ”. La Mănăstirea Polovragi și-a găsit refugiul în perioada de prigoană și ierarhul vâlcean Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Mănăstirea Prislop a devenit la ora actuală centru de pelerinaj pentru românii de pretutindeni. Umbra Părintelui Arsenia Boca, devenit Sfânt în anul 2025, veghează și alină suferințe tuturor celor cel caută. Se știe că a fost duhovnicul Patriarhului Marina și protejat de acesta. La Mănăstirea Radu Vodă își doarme somnul de veci Patriarhul Justinian Marina, considerat ,, Un Apostol al Neamului Românesc”. La Mănăstirea Sâmbăta de Sus, în anul 2014 aveam să fiu anunțată de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Varsanufie că în localitatea natală a marelui ierarh vâlcean Patriarhul Justinian Marina se va construi o Mănăstire spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte de cel ce a fost numit de scriitorul teolog Dan Ciachir,, Un Patriarh Providențial”. A rânduit Bunul Dumnezeu ca în pelerinajele mele pe urmele marilor ierarhi vâlceni Patriarhul Justinian Marina și Mitropolitul Bartolomeu Anania să vizitez toate aceste vetre monahale, cu mici excepții, să cunosc monahii și monahiile din aceste lăcașuri sfinte, să scriu despre aceste locuri binecuvântate de Bunul Dumnezeu și să dau mărturie că această lucrare a domnului Alexandru Florin Țene este scrisă din suflet, cu mult suflet și cu siguranță va ajunge la sufletul cititorului.
