Oameni și umbre din Drăgășani în proza lui Al. Florin Țene și Gib Mihăescu

Tiberiu Constantinescu

Orașul Drăgășani nu este doar un punct pe hartă, ci o stare de spirit, o geografie a sufletului transpusă în literatură de doi autori de seamă: Gib Mihăescu și Al. Florin Țene. Pentru amândoi, Drăgășaniul nu este doar fundal, ci un personaj colectiv, o memorie vie, din care se desprind figuri reale, în carne și oase, transfigurate artistic în paginile prozelor lor. Ei creează un mozaic uman în care se întrepătrund faptele și ficțiunea, evocarea nostalgică și analiza psihologică.

Gib Mihăescu – Drăgășaniul unei tinereți tulburi

În proza lui Gib Mihăescu, personajele reale din Drăgășani sunt adesea cenzurate de o ceață psihologică, viscerale, trăind la limita obsesiei și a erotismului. Gib nu face portrete directe, ci mai degrabă descompune trăiri și evocă personaje

Drăgășaniul, orașul vâlcean cu o identitate profundă, a oferit de-a lungul timpului nu doar peisaje și amintiri, ci și oameni care au devenit parte din istoria literaturii române prin condeiul a doi scriitori de seamă: Gib Mihăescu și Al. Florin Țene. Născuți la distanță de o generație, dar uniți de aceeași matcă sufletească, acești autori au transformat realitatea cotidiană a orașului într-un spațiu literar complex, în care personajele reale capătă valențe simbolice, psihologice sau morale.

Gib Mihăescu – Realitatea transfigurată prin obsesie

Pentru Gib Mihăescu, Drăgășaniul este mai mult decât un decor: este o ambiantă psihologică, un loc unde pasiunile mocnesc sub aparențe cuminți. În proza sa, în special în nuvelele și romanele cu substrat erotic și psihologic – cum ar fi Donna Alba, Rusoaica sau În curte la Dionis – autorul nu face portrete exacte ale concetățenilor săi, dar se inspiră din tipologii umane reale, din figuri cunoscute ale orașului interbelic.

Personajele sale sunt adesea reflexii deformate, interiorizate ale unor oameni reali: femei misterioase, bărbați măcinați de vinovății, militari cu moravuri duale, funcționari plictisiți, tineri confuzi, toate aceste siluete putând avea rădăcini în oameni din Drăgășani. Dar Gib le trece printr-un filtru oniric, obsesional, erotizat. De pildă, femeile din proza sa – adesea inaccesibile sau seducătoare în mod periculos – pot fi ecouri ale unor figuri feminine reale, cunoscute în tinerețea sa, dar ridicate la rangul de simboluri ale „ideii erotice”.

În Donna Alba, personajul titular nu este doar o femeie, ci o idee, o obsesie – dar în substrat, s-ar putea ghici silueta vreunei domnișoare din înalta societate locală, admirată de tânărul Mihăescu. Astfel, realitatea devine punct de plecare, nu scop în sine.

Al. Florin Țene – Memoria vie a Drăgășaniului

Spre deosebire de Gib Mihăescu, Al. Florin Țene are o abordare mai documentară și evocatoare. În proza sa, Drăgășaniul este prezentat cu numele străzilor, obiceiuri, meserii, figuri emblematice. El transformă orașul natal într-un album de familie extins, în care personajele sunt, de multe ori, ușor de identificat de către cititorii locali. Țene practică o literatură a memoriei: portretizează oameni care au trăit, iubit, muncit sau suferit în Drăgășaniul de odinioară.

În proza precum ”Oglinda de apă ” sau în pagini memorialistice din volumele sale de eseuri, autorul evocă figuri precum învățătorul sever, hangiul vorbăreț, croitorul bătrân, studentul idealist, femeia cu privirea caldă – toate extrase din realitatea orașului mic, unde fiecare destin părea să aibă greutatea unei epopei.

Al. Florin Țene surprinde demnitatea oamenilor simpli, dar și contradictoriile celor „mari” – foști primari, directori, notari sau chiar colegi de breaslă. Spre deosebire de Mihăescu, care mitologizează, Țene umanizează. Personajele sale sunt vii, păstrează particularități regionale, rostesc proverbe, se închină cu evlavie, plâng discret și râd zgomotos. Ele sunt arhive vii ale Drăgășaniului autentic.

Două oglinzi diferite ale aceluiași oraș

Comparându-i, observăm că Gib Mihăescu își transformă personajele inspirate din Drăgășani în arhetipuri tulburătoare, în timp ce Al. Florin Țene le păstrează culoarea și vocea originală. La Mihăescu, întâlnim un Drăgășani psihologic, distorsionat de obsesii și interogații existențiale. La Țene, descoperim un Drăgășani memorial, cald, uneori nostalgic, dar profund fidel.

Astfel, orașul devine, în proza celor doi, un rezervor de personaje reale, un teatru al destinelor, fiecare autor punându-și amprenta stilistică asupra memoriei locale. Dacă Mihăescu își proiectează personajele în labirintul subconștientului, Țene le fixează în albumul clar al istoriei personale și colective.

În concluzie personajele reale din Drăgășani, așa cum apar în proza lui Gib Mihăescu și Al. Florin Țene, sunt martori tăcuți ai unei lumi care a fost, dar care trăiește prin literatură. Unii dintre ei s-au pierdut în abisurile obsesiei și ale simbolismului, alții au fost salvați în paginile unui jurnal transformat în ficțiune. Ambii scriitori, în moduri diferite, au oferit Drăgășaniului o nemurire literară, dovedind că un oraș mic poate da naștere unor povești mari, prin oamenii care l-au locuit.

📚 Gib Mihăescu – Bibliografie

Romane:

1. „Rusoaica” – Editura Cugetarea, București, 1933
2. „Donna Alba” – Editura Națională-Ciornei, 1935 (postum, ediție completă în 1936)
3. „Brațul Andromedei” – Editura Cultura Românească, 1930
4. „Femeia de ciocolată” – Editura Cultura Românească, 1931

Alte opere:

• „Zilele și nopțile unui student întârziat” – nuvelă psihologică, debut editorial
• Diverse nuvele și povestiri în revistele interbelice (ex: Viața Românească, Gândirea)

Critică literară și studii:

1. Eugen Lovinescu – Istoria literaturii române contemporane, vol. II
2. Nicolae Manolescu – Arca lui Noe (capitol despre romanul psihologic interbelic)
3. Marian Popa – Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I
4. Ion Balu – Gib Mihăescu: destinul unui romantic
5. Ștefan Cazimir – articole în România literară

📚 Al. Florin Țene – Bibliografie

Romane:

1. „Chipul din oglindă
2. Insula viscolului
3. Oglinda de apă
4. Copilul Bobde grâu.(Autorul are o operă vastă, incluzând poezie, eseu, proză scurtă și critică literară. A fost și fondator al Ligii Scriitorilor din România.)

Critică literară și referințe:

1. Constantin Cubleșan – recenzii în Tribuna și alte publicații
2. Ligya Diaconescu – articole și prefețe la unele cărți ale autorului
3. Revistele: Agora Literară, Boema, Luceafărul, Confluențe literare
4. Ioan Miclău-Gepianu – cronici despre opera lui A.F. Țene (în special în diaspora)