Primul post diplomatic în care am fost desemnat după evenimentele din decembrie 1989 a fost acela de Însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Vietnam şi Laos. Trimis iniţial doar pentru 2 luni, am stat la Hanoi peste o jumătate de an, înaintea plecării mele ca Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” de la Istanbul. Nu voi regreta niciodată acea etapă din viaţa mea, mai ales că am avut posibilitatea de a lua cunoştinţă cu un spaţiu foarte interesant şi cu un popor ospitalier, harnic, serios şi educat. Desigur, a fost o perioadă suficientă pentru a vedea multe obiective turistice (istorice, religioase) ale Capitalei R.S. Vietnam şi la câteva dintre ele mă voi referi în acest articol. Precizez că în calitatea mea diplomatică am efectuat o deplasare şi în sudul Vietnamului, la fostul Saigon/actualul Ho Chi Minh City, sesizând cu uşurinţă prefacerile de natură politică şi economică; în curând voi prezenta impresiile din acea vizită.
Ca de obicei, prezint mai întâi cititorilor mei câteva date semnificative despre Hanoi. Situat pe malul vestic al Râului Roşu, la circa 140 de kilometri de Marea Chinei de Sud, oraşul a fost ales în anul 1010, de primul domnitor din Dinastia vietnameză Ly (1009-1225), sub denumirea de “Noul Dragon/Thang Long” drept capitală a ţării sale. Acest statut a rămas până în 1802 când ultima Dinastie vietnameză Nguyen (1802-1945) a transferat Capitala la sud de oraşul Hue. Sub dominaţia franceză Hanoiul a devenit capitala Indochinei. În august 1945 armata condusă de Ho Chi Minh a cucerit puterea şi oraşul Hanoi a fost desemnat drept Capitală a R.D. Vietnam; restabilirea dominaţiei franceze asupra Hanoiului a fost una temporară, din 1946 până în 1954. Peste câţiva ani a urmat bombardarea oraşului de către trupele americane în 1965, 1968 şi 1972. După înfrângerea Vietnamului de Sud la 30 aprilie 1975 Vietnamul de Nord şi-a extins controlul asupra întregului stat vietnamez. La 2 iulie 1976 a fost proclamată R.S. Vietnam şi stabilită Capitala ţării la Hanoi.
*Pagoda Ambasadorilor/Chua Quan Su găzduieşte cea mai mare şcoală buddhistă din Hanoi, fiind frecventată în special de femei cu prilejul sărbătorilor de iarnă. În secolul al XVII-lea aceasta a servit ca reşedinţă oficială pentru ambasadorii din statele cu religie buddhistă. La momentul vizitei mele în acel templu slujeau 12 călugări de diferite vârste.
*Pagoda Tran Quoc este situată pe malul Lacului de Vest, fiind construită în timpul Regelui Ly Nam De (544-548). Are multe statui ale lui Buddha în diferite ipostaze ale acestei zeităţi supreme. Pe câteva stele ce datează din anul 1639 este înscrisă istoria Pagodei.
*Templul Calului Alb/Bach Ma. La începutul secolului al XI-lea fondatorul Dinastiei Ly, Ly Tai To a emis un edict prin care Capitala Regatului său era mutată de la Hoa Lu la Dai La (astăzi Hanoi). Atunci a început construirea unei mari citadele în scopul apărării oraşului de năvălitori, dar ceea ce făceau lucrătorii ziua se năruia noaptea. Conform unei legende locale, într-o noapte în timpul rugăciunii, Regelui i-a apărut un cal alb care i-ar fi arătat locul exact unde trebuia ridicată cetatea. Drept recunoştinţă, după terminarea construirii citadelei, Regele a ordonat să se facă un templu care să fie dedicat Calului Alb. În ciuda multor inundaţii acel templu a rămas intact până în zilele noastre. M-a impresionat altarul cu mulţi dragoni multicolori.
*Pagoda Fericirii şi Bunăstării Eterne este un templu buddhist care are la bază o altă legendă. Se povesteşte că Împăratul Ly Thai To care nu avea urmaşi l-a visat într-o noapte pe Buddha care stătea pe o floare de lotus în mijlocul lacului; acesta i-a spus să nu fie trist deoarece va avea în curând urmaşi, iar peste câteva luni împărăteasa a născut un băiat. Împăratul a poruncit să se construiască pe lacul respectiv o pagodă sprijinită pe un singur pilon cu diametrul de 1,25 metri care să fie închinată lui Buddha. Privită de la distanţă mica pagodă seamănă cu o floare de lotus care în religia buddhistă este considerată simbolul purităţii. Monumentul, devenit o emblemă a Capitalei Vietnamului, este vizitat de numeroşi turişti.
*Templul Hai Ba are o vechime de aproape un mileniu. În interior se găseşte o statuie întruchipând pe surorile Trung care au trăit în secolul I Î.Hr.; aflate în fruntea regatului în timpul războaielor cu trupele chineze, acestea au preferat să se sinucidă în loc să se predea celor care le invadaseră ţara.
*Pagoda Tai Ho se remarcă prin stilul arhitectural unic ce îmbină elemente chineze cu elemente specifice Extremului Orient. Monumentul construit în veacul al XVIII-lea pe o peninsulă din Lacul de Vest are în jurul lui un decor natural fermecător. Lăcaşul de cult este dedicat Zeiţei Thah Mau. Se spune că era de o frumuseţe rară şi avea un talent al recitării, apărând în secolul al XVI-lea întruchipată în fiica unui pescar; ea a dispărut într-o zi şi locuitorii au crezut că era acea zeiţă şi, în consecinţă, i-au dedicat o Pagodă.
*Templul Ngok Son este situat pe o mică insulă din Lacul Huan Kiem. A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi este închinat unor personaje legendare vietnameze şi chineze printre care un general pe nume Tran Hung Dau renumit pentru curajul de a apăra cu preţul propriei vieţi zidurile cetăţii împotriva năvălitorilor din veacul al XIII-lea.
*Catedrala “Sfântul Iosif” în stil neo-gotic a fost construită în urmă cu 120 de ani, imediat după ocuparea Hanoiului de către coloniştii francezi. Pe acel loc se aflase cândva Pagoda Bai Thien ridicată în timpul Dinastiei Ly. Catedrala are o Cupolă înaltă de 65 de metri şi nişte vitralii superbe. Interiorul lăcaşului creştin abundă în nuanţe de roşu şi galben care sunt specifice decorurilor vietnameze. În faţa Catedralei se află o statuie a Fecioarei Maria. Prima slujbă de Crăciun a fost ţinută aici în 1887. În ceea ce mă priveşte sunt bucuros că am putut participa la Sărbătoarea Crăciunului din 1993, amintindu-mi corul de copii care interpreta colinde în limbile vietnameză şi franceză, acompaniate la orgă.
*Mausoleul lui Ho Chi Minh a fost construit în perioada 1973-1975 cu asistenţa unor arhitecţi sovietici. Monumentul din marmură şi granit este dispus pe trei niveluri şi are o înălţime de 27 de metri. La cel de-al doilea nivel se află mormântul lui Ho Chi Minh.
Piaţa Ba Dinh unde este Mausoleul are o semnificaţie istorică deosebită, fiind locul unde Ho Chi Minh a citit în septembrie 1945 “Declaraţia de Independenţă a Vietnamului”. În faţa grandiosului edificiu au fost plantaţi 79 de arbori care simbolizează anii de viaţă ai marelui revoluţionar şi om de stat (19 mai 1890 – 2 septembrie 1969). De asemenea, în apropiere se găseşte o frumoasă grădină de floarea soarelui, întreţinută cu multă grijă. La acel mausoleu am mers cu delegaţiile ministeriale care veneau în vizite oficiale în Vietnam.
*“Universitatea Naţională din Hanoi” este continuatoarea tradiţiilor de la începutul secolului trecut; în anul 1906 lua fiinţă Universitatea din Indochina. Am vizitat această instituţie din Capitala ţării, fiind impresionat de evoluţiile moderne privind infrastructura şi conţinutul studiilor. Mi-a făcut o plăcere deosebită să întâlnesc acolo unele cadre didactice care se pregătiseră la institute de învăţământ superior din ţara noastră şi nu uitaseră limba română vorbită fluent şi corect.
*Casa de pe Strada Ma May nr. 87 a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Edificiul este decorat cu câteva balcoane la primul etaj, iar la parter proprietarii au amenajat un mic Altar, 2 camere de oaspeţi şi un magazin cu obiecte de artizanat. Am cumpărat câteva suveniruri din lemn de santal pe care le-am pus în vitrinele bibliotecii personale şi le privesc din când în când cu emoţia generată de foarte multe amintiri frumoase.
Aceste însemnări văd lumina tiparului în perspectiva apropiatei “Zile Naţionale a Republicii Socialiste Vietnam”/2 Septembrie.
