O veste, putem să-i spunem, bună. Guvernul a definitivat Proiectul de Lege privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil de energie. Este o premieră deoarece consumatorul vulnerabil devine consumator aflat în… sărăcie energetică. Un termen relativ nou, dar care preocupă întreaga Uniune Europeană, decidenții încercând să găsească o formulă unitară pentru a cuantifica sărăcia energetică deoarece ea încă nu există, dovadă că majoritatea țărilor europene nu au încă indicatori pentru identificarea consumatorilor vulnerabili de energie și nu direcționează în mod corespunzător măsurile împotriva sărăciei energetice. Miza este mare, deoarece 11 la sută din populația din UE (54 de milioane de cetățeni) sunt afectați de sărăcia energetică. Cum se vede de la București? “Sărăcia energetică desemnează imposibilitatea unei persoane sau a unei gospodării de acoperire a nevoilor energetice minimale: iluminat, încălzirea optimă a locuinței pe timp de iarnă, susținerea facilităților de gătit și asigurarea apei calde în locuință, dar și utilizarea mijloacelor de comunicare care presupun utilizarea de energie. În principal, sărăcia energetică este cauzată de trei surse distincte: un nivel scăzut al veniturilor actuale, absența infrastructurii și tehnologiilor necesare sau inaccesibilitatea la sistemul energetic din alte cauze decât lipsa banilor, precum și condiții de viață care nu asigură o utilizare eficientă a energiei ( mai ales o locuință cu deficite energetice). Populația afectată de sărăcie energetică este caracterizată printr-un consum redus de energie sau folosirea unor combustibili poluanți sau prin dificultatea accesării constant și în timp util a surselor de energie necesare asigurării nevoilor de bază”– se arată în Nota de Fundamentare a Proiectului de Lege guvernamental.
Cam prea multe necunoscute într-o ecuație al cărei rezultat trebuie să dea sumele ce vor fi acordate din Bugetul de Stat și mai ales numărul aproximativ, măcar, de beneficiari. Italia nu prea s-a complicat în formule deoarece avea deja un indicator esențial, și anume pragul național (relativ de sărăcie). Astfel se acordă susținere financiară dacă ponderea costurilor energetice depășește de două ori cota medie a cheltuielilor cu energia și dacă bugetul gospodăriei, după deducerea costurilor cu energia, este sub pragul național de sărăcie. Pare simplu, dar…
România este mai ambiţioasă și, prin proiectul de lege amintit, stabilește atât nivelul maxim al veniturilor pentru care se acordă ajutoarele “energetice” ( 810 lei/persoană în cazul familiilor și de 1445 lei în cazul persoanelor singure) cât și stabilirea valorii de referință la care se aplică compensarea procentuală: de 250 de lei pe lună pentru gaze naturale, de 500 de lei pentru energia electrică și de 80 de lei pentru combustibili solizi și petrolieri. Pentru energia termică, valoarea de referință se stabilește în limita consumului mediu definit de lege și în funcție de prețul local al gigacaloriei. Aici o sarcină grea o vor avea autorităţile locale deoarece acordarea ajutorului se realizează prin dispoziție a primarului, pe bază de cerere și declaraţie pe proprie răspundere privind componenţa familiei și veniturile membrilor acesteia, însoțită de documente doveditoare. Și furnizorii de energie termică, respectiv de gaze naturale sunt implicaţi în proces trebuind să calculeze ajutorul efectiv care se va acorda beneficiarului pe baza consumului efectiv înregistrat. De unde vin banii? În acest caz, prin proiectul guvernamental, sumele necesare pentru asigurarea ajutorului pentru încălzirea locuinței, cu excepția celui acordat din bugetele locale, se suportă din fondurile alocate cu această destinație în bugetul Ministerului Muncii. Plata se efectuează de Agenția Națională pentru Prestații Sociale prin agențiile sale județene direct la furnizori, în cazul energiei termice, gazelor naturale și energiei electrice, iar, în cazul ajutorului pentru lemne, cărbuni, combustibili petrolieri la beneficiar, prin intermediul primăriilor.
Pare simplu, dar nu este. Cum mai spuneam, “formula sărăciei energetice” are multe elemente necuantificate, încă, în acest proiect. În primul rând, despre câți beneficiari vorbim? Avem un singur indiciu. Potrivit ANRE, din cei peste 8.700.000 de clienți casnici, conform raportărilor aferente semestrului I al anului 2020, transmise de furnizori către ANRE pentru a obține datele necesare realizării raportărilor către INS-EUROSTAT, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 1952/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului, peste 50% din total sunt clienți cu un consum mediu de 55 kWh/lună, care pot fi încadraţi în categoria consumatorilor vulnerabili. Adică 4.592.430 de posibili beneficiari. Acest nivel nu este sigur. Mai departe nu se prea spune aproape nimic despre ceilalți indicatori care ar trebui să se regăsească în formula “sărăciei” energetice, și anume: cuantificarea veniturilor gospodăriilor disponibile pentru investiții în îmbunătățirea energetică a condițiilor de viață; calitatea energetică a locuinței; accesul la diferite tipuri de surse energetice, dar și… cultura consumului energiei. Deci lucrurile nu sunt atât de simple. Guvernul a făcut un prim pas creionând un proiect care va trebui să devină lege, iar în acest caz sarcina finală cade în sarcina deputaților și a senatorilor care, în mod normal, în comisiile de specialitate vor trebui să țină cont de propunerile și analizele partenerilor sociali (patronate și sindicate), precum și a celor înaintate de asociațiile profesionale. Nu este un drum ușor. Cu acest lucru sunt de acord inițiatorii proiectului de lege, care subliniază: “Având în vedere necesitatea asigurării unei protecții sociale adecvate pentru consumatorul vulnerabil așa cum este acesta definit în actele normative de bază, dar și în contextul prevederilor Directivei (UE) 2019/944 care recomandă protecția adecvată a clienților vulnerabili, recomandând fiecărui stat membru să-și definească clientul vulnerabil, conceptul de sărăcie energetică şi să introducă măsuri pentru interzicerea debranşării acestor clienţi în situații critice, s-a considerat necesară constituirea unui grup de lucru format din specialişti din ministere, autorități și instituții cu atribuții în acest domeniu, care să stabilească liniile directoare în această materie, elaborarea și finalizarea cadrului legislativ necesar și a procedurilor de implementare.” Așa să fie. Acum, mingea ajunge în terenul Parlamentului.
