Studiu Coface
În timp ce industria europeană continuă să resimtă efectele șocurilor energetice și geopolitice succesive, Spania se remarcă printr-o evoluție diferită. Producția sa industrială a depășit nivelurile înregistrate înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, susținută de o structură economică mai diversificată, costuri competitive ale forței de muncă și dezvoltarea accelerată a sectorului energiilor regenerabile. Deși această evoluție este încurajatoare, există în continuare o serie de provocări structurale, în special în ceea ce privește productivitatea și infrastructura energetică.
Cifre cheie
- 43%: diferența dintre costul orar al forței de muncă din Spania și cel din Germania.
- 58%: ponderea surselor regenerabile în mixul de producție a energiei electrice din Spania în 2024.
“În timp ce principalele economii industriale ale Europei continuă să resimtă efectele șocurilor succesive din ultimii ani, industria spaniolă demonstrează un dinamism remarcabil. Reziliența sa se bazează pe o structură de producție diversificată, costuri competitive și un potențial energetic semnificativ. Provocarea reală este ca aceste avantaje să fie transformate în câștiguri durabile de productivitate”,a declarat Laurine Pividal, economist Coface pentru Europa de Sud.
Industria spaniolă își menține ritmul într-un context în care alte economii europene pierd teren
Începând cu 2022, Spania s-a consolidat ca una dintre cele mai dinamice economii din Europa, înregistrând o creștere economică anuală de două până la șase ori mai mare decât media Uniunii Europene. Aceeași tendință se observă și în industrie: producția manufacturieră din Spania a depășit nivelurile de dinaintea războiului din Ucraina, în timp ce economii precum Germania și Italia nu au revenit încă la nivelurile anterioare.
Structura mai diversificată a economiei reprezintă unul dintre factorii care explică reziliența industriei spaniole. În timp ce Germania și Italia rămân dependente de sectoare puternic afectate de criza energetică, precum industria auto, fabricarea de mașini și metalurgia, Spania se bazează într-o măsură mai mare pe un mix industrial echilibrat. În plus, sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum industria farmaceutică, echipamentele electrice și electronică, au avut o contribuție importantă la această evoluție. Același lucru este valabil și pentru anumite industrii cu un consum intensiv de energie, precum industria hârtiei, a maselor plastice și industria chimică.
Performanța industriei spaniole se reflectă și în comerțul extern. Din 2015 până în prezent, Spania și-a menținut cota de piață în cadrul Uniunii Europene, în timp ce Germania și Franța au înregistrat un declin al acesteia.
Costul redus al muncii, un avantaj tot mai fragil
Unul dintre principalele avantaje competitive ale industriei spaniole rămâne costul redus al muncii. În 2025, costul orar al muncii în sectorul manufacturier era în continuare semnificativ mai mic decât în marile economii europene (40% sub nivelul din Franța și cu 43% sub cel din Germania). Acest decalaj contribuie la menținerea competitivității industriei spaniole, diferența de cost compensând mai mult decât suficient nivelul mai redus al productivității.
Totuși, acest avantaj rămâne fragil. În perioada 2022-2025, costul orar al muncii în sectorul manufacturier a crescut cu 15%, în timp ce productivitatea reală a avansat cu mai puțin de 3%. În același timp, cea mai mare parte a noilor locuri de muncă a fost creată în sectoare cu valoare adăugată redusă. Riscul devine astfel evident: dacă salariile vor continua să crească într-un ritm mai rapid decât productivitatea, unul dintre pilonii competitivității economiei spaniole s-ar putea eroda treptat.
Energia, un avantaj cu potențial încă neexplorat
În doar câțiva ani, dezvoltarea accelerată a energiei solare și eoliene a transformat profund sistemul energetic al Spaniei. Astfel, economia spaniolă este astăzi mult mai puțin dependentă de gazele naturale decât majoritatea statelor europene. Gazul influențează prețul energiei electrice doar în aproximativ 15% din timp, comparativ cu 89% în Italia la începutul anului 2026. Această dependență redusă diminuează vulnerabilitatea țării la șocurile energetice și a contribuit la consolidarea poziției Spaniei ca principală piață europeană pentru contractele de achiziție de energie pe termen lung (PPA), care reprezintă un sfert din capacitatea contractată la nivel european.
Cu toate acestea, avantajul generat de prețurile mai reduse de pe piața angro a energiei nu se reflectă încă pe deplin în costurile suportate de producători. Printre explicații se numără nivelul mai scăzut al subvențiilor, costurile ridicate de utilizare a rețelei și ritmul insuficient al investițiilor în infrastructura electrică și în capacitățile de stocare a energiei. Pentru fiecare dolar investit în dezvoltarea surselor regenerabile, Spania alocă doar 0,30 dolari pentru rețeaua de transport și distribuție a energiei, comparativ cu aproximativ 0,70 dolari în majoritatea țărilor europene. Acest decalaj a condus la limitarea a până la 11% din producția de energie regenerabilă în 2025, din cauza constrângerilor existente la nivelul rețelei.
Totuși, acest potențial s-ar putea materializa pe parcursul următorului deceniu. Dacă va fi confirmată, eliminarea treptată, până în 2030, a schemelor de sprijin acordate în Germania industriilor cu consum intensiv de energie, coroborată cu planul recent al Spaniei de a investi încă 17,9 miliarde de euro în rețeaua electrică, ar putea consolida avantajul competitiv al țării. Pe măsură ce industria își accelerează procesul de decarbonizare, accesul la energie electrică din surse regenerabile la prețuri competitive ar putea deveni un factor de diferențiere tot mai important în favoarea Spaniei.
