În măsura în care se confruntă cu numeroase obstacole și sunt mai puțin apte să mențină distanța socială și fizică, persoanele cu handicap sunt expuse unui risc mai mare de a contracta COVID-19 și de a se îmbolnăvi grav. Cu toate acestea, în UE, aceste persoane nu au fost incluse în mod explicit în grupurile prioritare pentru vaccinare.
Strategiile naționale de vaccinare nu au stabilit, în cadrul campaniei de vaccinare împotriva COVID‑19, criterii clare de prioritate pentru persoanele cu handicap, cu excepția celor instituționalizate sau expuse unui risc extrem de infecție ca urmare, de exemplu, a unui transplant de organe sau de celule stem, potrivit unui comunicat al Comitetului Economic şi Social European.
În schimb, în multe state membre, persoanele cu handicap nu pot ști cu certitudine dacă situația care cauzează handicapul le face eligibile pentru vaccinare înaintea persoanelor de aceeași vârstă din populația generală.
Formularea vagă a reglementărilor naționale care stabilesc încadrarea anumitor persoane în grupuri prioritare pe alte criterii decât vârsta, precum și deficitul acut de vaccinuri din Europa și reticența față de vaccinuri au generat deseori confuzie și haos, astfel încât numeroase persoane cu handicap s-au regăsit în coada listelor de așteptare pentru vaccinare.
Situația variază nu numai de la o țară la alta, ci și de la o regiune la alta, după cum reiese din concluziile audierii pe tema Vaccinarea împotriva COVID-19 și persoanele cu handicap, organizată de Comitetul Economic și Social European (CESE).
Audierea la distanță a fost organizată de Grupul de studiu tematic Drepturile persoanelor cu handicap al CESE, cu scopul de a trece în revistă situația din statele membre în ceea ce privește vaccinarea acestor persoane la nivelul UE și de a căuta modalități prin care ele să devină prioritare.
În cadrul audierii, s-au reunit membri ai CESE care sunt apărători ai drepturilor persoanelor cu handicap în țările lor, precum și reprezentanți ai Alianței Europene pentru Sănătate Publică (EPHA) și ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Manifestarea a fost moderată de directoarea Forumului european al persoanelor cu handicap (FEPH), Catherine Naughton.
Țările trebuie să înțeleagă că, din motive evidente, persoanele cu handicap au dificultăți în a menține distanța fizică necesară. Iată de ce dorim să subliniem importanța și urgența protejării persoanelor care se află într-o situație de sănătate mai vulnerabilă, a declarat, în deschiderea audierii, Pietro Barbieri, președintele Grupului de studiu tematic Drepturile persoanelor cu handicap al CESE. Sperăm că UE va lua în considerare situația persoanelor cu handicap și nu va lăsa acest lucru la latitudinea fiecărei țări, pe baza anumitor indicatori.
În orientările sale privind strategia în materie de vaccinuri din octombrie 2020, Comisia Europeană a făcut o trimitere generală, dar explicită, la anumite grupuri vulnerabile care ar trebui să fie prioritare în campaniile de vaccinare, inclusiv la persoanele care nu pot respecta regula de distanțare fizică și la cele aflate într-o situație de risc crescut ca urmare a stării de sănătate, însă handicapul nu a fost menționat în mod explicit.
În orientările sale, OMS recunoaște că, din diverse motive, persoanele cu handicap pot fi expuse unui risc mai mare atât de a contracta boala, cât și de a se confrunta cu cea mai gravă formă a ei. Foaia de parcurs a Grupului consultativ strategic de experți în materie de imunizare (SAGE) al OMS privind stabilirea priorităților în vaccinarea împotriva COVID-19, în contextul unei aprovizionări limitate, plasează persoanele cu handicap într-un grup sociodemografic expus riscului de forme grave ale bolii sau de deces și recomandă ca ele să fie vaccinate în etapa a doua, în cursul căreia se vaccinează 11‑20 % din populație.
În lipsa unor clasificări clare, însă, și odată ce a devenit limpede că vaccinurile nu vor fi imediat disponibile pentru toată lumea, situația a devenit haotică. Oferind o scurtă prezentare generală a situației actuale din țările lor, membrii CESE au subliniat rolul adesea esențial jucat de organizațiile persoanelor cu handicap din întreaga UE pentru ca persoanele cu handicap care nu sunt instituționalizate și persoanele care le îngrijesc să primească vaccinul în același timp cu alte grupuri vulnerabile, prioritare.
Ţările baltice şi scandinave
În Lituania, în urma unei campanii active desfășurate de grupuri de apărare a drepturilor persoanelor cu handicap, guvernul a acceptat să includă în grupurile prioritare părinții care îngrijesc copii cu handicap și alți îngrijitori. Acest lucru nu s-a întâmplat imediat, a spus dna Dovile Juodkaite, membră lituaniană, care a vorbit despre situația din propria țară și din alte țări baltice.
Spre deosebire de alte țări scandinave, care consideră că handicapul este factor de risc pentru forme grave de COVID, Danemarca stabilește în prezent prioritățile în principal în funcție de vârstă. Acest lucru a produs o mare derută și criterii neclare privind persoanele care se încadrează în grupurile prioritare. Ca urmare, nu a fost clar pentru medicii generaliști, spitale și persoanele fizice cine va fi vaccinat mai întâi, a declarat Sif Holst, membră daneză a CESE.
În Danemarca, comunicarea privind programul de vaccinare a fost stângace. Nimeni nu este informat cu privire la categoria din care face parte sau la momentul în care poate spera să fie vaccinat, a declarat dna Holst.
Persoanele care nu sunt clasificate ca aparținând unui grup prioritar vor fi vaccinate strict după criteriile de vârstă. Ca urmare, o persoană în vârstă de 30 de ani cu sindrom Down sau scleroză multiplă poate să-și aștepte rândul alături de persoane de aceeași vârstă care nu au un handicap.
România şi Grecia
Tudorel Tupiluș, membru CESE, care conduce organizația pentru nevăzători din România, a declarat că organizațiile pentru persoanele cu handicap din această țară au reușit să convingă guvernul să acorde prioritate persoanelor cu handicap neinstituționalizate în a doua etapă, astfel încât ele să poată fi vaccinate odată cu persoanele de peste 65 de ani.
La început a mers mai greu, întrucât persoanele cu handicap erau programate pentru vaccinare prin intermediul autorităților locale. Acest procedeu ar fi încetinit întregul proces, dar sistemul s-a schimbat în urma unei intervenții din partea unor grupuri de persoane cu handicap. Au intervenit multe probleme care au făcut ca, până în luna martie, numărul persoanelor cu handicap vaccinate în România să rămână scăzut. Doar 3 000 de persoane au primit ambele doze.
În Grecia, organizațiile persoanelor cu handicap au început să militeze pentru a acorda întâietate persoanelor cu handicap înainte de lansarea vaccinului, în decembrie, a declarat Ioannis Vardakastanis, membru CESE.
Organizațiile persoanelor cu handicap au avut atât un rol strategic, cât și un rol operațional, dezvoltând o cooperare strânsă cu autoritățile și asigurând prioritate multor persoane cu handicap. În prezent, ele încearcă să asigure vaccinarea persoanelor nevăzătoare și cu deficiențe de vedere, precum și a persoanelor tetraplegice sub 60 de ani.
Spania, Italia şi Franţa
Strategia spaniolă de vaccinare a fost actualizată de patru ori. Se acordă prioritate persoanelor cu handicap dacă se află în centre de îngrijire sau cămine, dacă au asistenți și îngrijitori și dacă beneficiază de servicii în spații comune, cum ar fi centrele de zi. Nu acordă însă în mod explicit prioritate persoanelor cu dizabilități fizice sau corporale, de exemplu, deși acestea sporesc riscul de a face o formă gravă a bolii.
Aceste persoane așteaptă să vadă dacă boala care cauzează handicapul le va plasa în categoria prioritară și nu știu când le vine rândul la vaccinare. Această lipsă de certitudine este inacceptabilă, a declarat Miguel Angel Cabra de Luna membru CESE, adăugând că, deși este incontestabil că vârsta trebuie să fie un criteriu, se cuvin luate în considerare și alte situații care sporesc vulnerabilitatea la COVID.
În absența unor criterii standardizate, comunitățile și regiunile spaniole au elaborat norme diferite privind condițiile care le acordă sau nu oamenilor prioritate la vaccinare.
Aceste diferențe pronunțate între regiuni există și în Italia, unde persoane suferind de aceeași afecțiune sunt vaccinate într-o regiune, iar în alta nu, a declarat dl Barbieri.
El a subliniat că persoanele cu handicap nu aveau prioritate la început, dar autoritățile au încercat să remedieze situația la începutul lunii ianuarie, ca urmare a presiunii exercitate de asociațiile persoanelor cu handicap și a unui articol din mass-media care a subliniat că planul de vaccinare a uitat persoanele cu handicap și familiile acestora.
În urma unei schimbări de guvern și pentru că nu ajungeau vaccinurile, a fost creat un nou plan de vaccinare, care a stabilit categorii de eligibilitate pentru vaccinare. Acesta a creat inegalități adesea absurde și confuzie totală și haos, a declarat dl Barbieri.
De exemplu, vaccinarea persoanelor cu handicap din Lombardia va începe la 15 aprilie, în timp ce Calabria nu va face programări pentru persoanele cu handicap înainte de luna mai, ca urmare a unei asistențe medicale mai puțin eficace.
Albert Prevos, membru al Consiliului pentru afaceri europene al persoanelor cu handicap (CFHE), a subliniat că și persoanele cu handicap care nu sunt instituționalizate sunt vulnerabile și ar trebui să beneficieze de prioritate, ceea ce nu s-a întâmplat în Franța: Persoanele care trăiesc singure nu ar trebui să fie victime ale deficitului de vaccinuri, dar sunt adesea uitate.
Expertiza de pe teren ca factor de schimbare
Satish Mishra, din partea OMS, a declarat că organizația sa s-a bazat pe societatea civilă pentru a se asigura că guvernele pun în aplicare recomandările OMS.
Printre altele, recomandăm guvernelor să se consulte cu persoanele cu handicap, cu rețelele lor de sprijin și cu organizațiile lor reprezentative atunci când elaborează și pun în aplicare planuri naționale de vaccinare, pentru a identifica și a elimina barierele care le blochează accesul la vaccinare, a declarat dl Mishra.
Potrivit lui Yannis Natsis, din partea Alianței europene din domeniul sănătății publice (EPHA), datorită expertizei de pe teren, organizațiile societății civile au un rol extrem de important, deoarece pot ajuta UE să înțeleagă mai bine cum să definească vulnerabilitatea. În plus, ele pot evidenția riscurile la care sunt expuse persoanele cu diferite tipuri de handicap, astfel încât țările UE să le recunoască ca prioritare.
Dl Natsis consideră, de asemenea, că este momentul potrivit pentru a discuta despre echitatea vaccinală la nivel național în Europa și pentru a analiza modul în care putem include și acorda prioritate grupurilor vulnerabile și dezavantajate. În ceea ce privește UE, este important să se ridice problema echității vaccinale la nivel politic la Bruxelles.
Argumentul penuriei în sens mai larg a fost întotdeauna utilizat împotriva grupurilor vulnerabile; el era deja invocat și înainte de pandemia de COVID-19. Să facem în așa fel încât acest lucru să nu se mai întâmple după pandemia de COVID-19. Să ne folosim de această ocazie pentru a schimba sustenabil și durabil în bine situația persoanelor vulnerabile, a conchis dl Natsis.
