În primele 4 luni ale anului 2023 au intrat în proceduri de insolvență sau faliment 2.199 de companii la nivel național.
Numărul companiilor intrate în proceduri de insolvență sau faliment este într-o ușoară creștere față de aceeași perioadă a anului precedent, respectiv de la 2.171 companii în 2022 la 2.199 companii în anul 2023, ceea ce reprezintă o creștere de 1,29%.
Deși diferența nu pare a fi una semnificativă, de subliniat este că numărul companiilor aflate sub incidența Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este unul tot mai mare.
Începând cu anul 2020 evoluția numărului de companii intrate în proceduri de insolvență a fost caracterizată de o constantă creștere. Astfel, raportat la aceeași perioadă de referință, se aflau în proceduri de insolvență sau faliment în anul 2020 – 1.392 companii, în anul 2021 – 2.008 companii și în anul 2022 – 2.171.
Ce este insolvența ?
Legea nr. 85/2014 definește insolvența ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa fată de creditor; prezumția este relativă”.
Insolvența nu se confundă cu starea de insolvabilitate, care presupune inferioritatea activelor patrimoniale ale debitorului în raport de elementele pasive, având drept consecință imposibilitatea pentru creditorii de a obține plata prin executare silită.
Deși insolvența și insolvabilitatea pot coexista, între cele două noțiuni nu există identitate. Subliniem că starea de insolvență este strâns legată de insuficiența fondurilor bănești ale debitorului, putând exista situații în care în patrimoniul debitorului să se identifice active de o valoare însemnată (imobile, echipamente industriale, etc), dar cu toate acestea să existe o insuficiență a fondurilor bănești necesare pentru plata datoriilor scadente.
Cine poate solicita deschiderea procedurii de insolvență?
Deschiderea procedurii de insolvență poate fi solicitată atât la cererea creditorilor care dețin creanțe împotriva averii debitorului, cât și de către debitorul aflat în dificultate.
Fie că este formulată de creditor, fie că este formulată de debitor cererea de deschidere a procedurii de insolvență trebuie argumentată în fapt și în drept și va cuprinde anumite elemente obligatorii prevăzute de Legea nr. 85/2014. Recomandăm asistența juridică din partea unui avocat specializat în insolvență și faliment pentru evaluarea situației juridice și care să vă consilieze pe tot parcursul procedurii.
De subliniat este că pentru debitor insolvența nu constituie doar o simplă opțiune, ci reprezintă chiar o obligație impusă de Legea nr. 85/2014, a cărei încălcarea poate atrage efecte de natură penală și patrimonială asupra persoanei asociaților și a administratorilor debitorului.
Cererea de deschidere a procedurii de insolvență este de competența tribunalului în a cărui circumscripție și-a avut sediul debitorul cu puțin 6 luni anterior formulării cererii și se dispune după caz, printr-o sentință sau încheiere motivată.
Este important de menționat că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței are un caracter executoriu și produce efecte chiar de la data pronunțării, chiar dacă hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată prin căile de atac prevăzute de Legea nr. 85/2014.
În ce condiții se poate deschide procedura de insolvență ?
Deschiderea procedurii de insolvență, atât la cererea creditorului, cât și la cererea debitorului implică îndeplinirea a două categorii de condiții, respectiv condiții referitoare la creanță/datorie și condiții referitoare la starea de insolvență.
Condițiile referitoare la creanță/datorie presupun:
- existența unei creanțe/datorii certe, lichide și exigibile;
- creanța/datoria să aibă o valoare mai mare de 50.000 lei;
- creanța/datoria să fie scadentă de mai mult de 60 de zile;
Pe lângă condițiile referitoare la creanță, debitorul trebuie să se afle într-o stare efectivă de insolvență, în sensul insuficienței fondurilor bănești necesare pentru acoperirea datoriilor certe, lichide și exigibile.
Subliniem că starea de insolvență se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa fată de creditor.
Prezumția este una relativă, debitorul putând face dovada contrară în sensul că nu se află în stare de insolvență, prin prezentarea de probe din care să rezulte că deține suficiente lichidități pentru plata datoriilor.
Care sunt efectele deschiderii procedurii de insolvență față de debitor?
Deschiderea procedurii de insolvență produce o serie de efecte față de debitorul supus acestei proceduri, efecte care sunt subsumate scopului prevăzut de Legea nr. 85/2014, respectiv acela de acoperire a pasivului debitorului și atunci când este posibil, acordarea acestuia unei șanse de redresare a activității sale.
Efectele deschiderii procedurii de insolvență asupra debitorului sunt multiple și variate, răsfrângându-se asupra tuturor componentelor activității debitorului, respectiv asupra procesului decizional, asupra relațiilor comerciale, asupra modalității de gestionare a fluxului de numerar, etc.
Prin consultarea unui avocat în probleme de insolvență și faliment puteți identifica în particular care sunt efectele pe care Legea nr. 85/2014 le produce asupra companiei, în funcție de specificul obiectului de activitate.
Printre principalele efecte putem enumera:
- stoparea curgerii dobânzilor și penalităților de întârziere la data deschiderii procedurii;
- suspendarea oricărei acțiuni judiciare sau extrajudiciare de realizare a creanțelor asupra averii debitorului și obligarea creditorilor de a-și realiza creanțele în cadrul procedurii, prin formularea cererilor de admitere a creanțelor;
- menținerea, prin efectul legii, a tuturor contractelor aflate în derulare, ceea ce atrage în mod implicit imposibilitatea creditorilor de a denunța sau rezilia aceste contracte;
- analiza amănunțită a situației economice a debitorului și identificarea de către practicianul în insolvență a cauzelor și împrejurărilor care au determinat apariția stării de insolvență;
- controlul activității debitorului de către practicianul în insolvență, de către creditori și de către judecătorul sindic;
Cum se finalizează o procedură de insolvență ?
Procedura de insolvență poate fi închisă fie ca urmare realizării cu succes a unui plan de reorganizare judiciară, fie prin trecerea la procedura falimentului, situație în care se va proceda la lichidarea tuturor activelor debitorului în vederea acoperirii creanțelor înscrise la masa credală.
Cum vă poate ajuta un avocat în insolvență și faliment ?
Fie că avem în vedere situația debitorilor sau a creditorilor, asistența juridică din partea unui avocat în proceduri de insolvență și faliment este utilă atât pentru identificarea celor mai bune soluții juridice, cât și pentru a vă asigura că sunt respectate rigorile impuse de Legea nr. 85/2014.
Asistența juridică a unui avocat în procedura de insolvență și faliment poate consta în:
- consiliere în etapa preliminară deschiderii insolvenței – redactarea și pregătirea documentație pentru formularea cererii de deschidere a procedurii, formularea de apărări împotriva cerii de deschidere a procedurii;
- supraveghere și informare cu privire la modalitatea de desfășurare a procedurii – în cadrul procedurii de insolvență toate actele sunt comunicate în mod colectiv prin Buletinul Procedurilor de Insolvență. Cunoașterea conținutului documentelor întocmite în procedură presupune accesul la Buletinul Procedurilor de Insolvență;
- evaluarea șanselor de recuperare a creanțelor pentru creditori – creanțele se vor plăti după o anumită ordine de prioritate, în funcție de grupa în care creanța este înscrisă;
- redactarea și introducerea cererilor de înscriere la masa credală – cererea de înscriere la masa credală trebuie formulată într-un anumit termen și trebuie să îndeplinească anumite cerințe de fond și formă;
- redactarea și introducerea contestațiilor în procedură – procedura de insolvență și faliment se desfășoare sub controlul de legalitate al judecătorului sindic. Orice măsură care contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2014 poate fi contestată;
