Al. Florin Țene
M-am întors acasă spre toamnă,
Râul curgea în urma mea,
Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor,
Soarele se rostogolise in brazde.
O tristețe amară mă bătea cu amurguri,
Că nu am mai fost recunoscut de fântâni,
Sora mea crescuse înaltă și subțire, floare peste sufletul mamei,
Nucul îmbătrânise și dinții de frunze ii cădeau, tremurând…
Mama cosea gradina in borangic și nu obosise
Căutând-ma prin țară,
Tata număra lacrimile fântânii…
Am lăsat la poartă vântul și ploile cu soare
Și am îmbrățișat pe mama, întinerind o….
(Poezie scrisă în 1961,
despre care Mircea Ciobanu a spus că asemenea poezii se scriu odată la 100 de ani).
Foto: casa lui Al. Florin Tene, demolată de comuniști.
