Al. Florin Țene
Credeam că odată cu trecerea în eternitate a lui Geo Bogza, la noi nu se vor mai scrie cărți cu reportaje literare.Dar de câțiva ani primesc de la Iași cărți semnate de scriitorul Ilie Serediuc care conțin acest gen literar.Nu știu de ce critica literară de astăzi nu încurajează această specie foarte interesantă și utilă, în cunoașterea unor popoare și teritorii ce nu ne sunt la îndemână să le vizităm, mai ales ]n condi’iile acestea ale fenomenului de globalizare.
Dar să vedem ce înseamnă reportaj literar? Datorită unei mentalități că reportajul literar este o „specie publicistică ce apelează la modalităţi literare de expresie, informând despre unele situaţii, evenimente de interes general sau ocazional, realităţi geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la faţa locului”. Este o specie care îmbină, într-o materie unică, faptul real şi literatura. Etimologic, cuvântul reportaj derivă din latinescul reporto (-are), a cărui semnificaţie comportă şi conotaţia „a aduce un răspuns sau o veste, a povesti despre ceva”, metaforic, noţiunea fiind folosită şi pentru a marca repetarea unui ecou2. Deşi este considerat un produs al epocii moderne, apărut concomitent cu presa, reportajul este totuşi o specie mai veche. Teoreticienii îl revendică drept strămoş pe Plinius cel Tânăr, deşi reportajul se impune destul de recent în istoria presei. Sunt cunoscute astăzi fragmente din scrieri mai mult sau mai puţin celebre, care îndeplineau, în epocă, şi unele funcţii specifice reportajului. În 1830, Gheorghe Asachi publica în Albina românească un extras din Jurnalul călătorului moldovean, inaugurând seria reportajului românesc de călătorie, pe care o vor completa în timp scriitori reprezentativi ai literaturii noastre, de la Alexandru Odobescu, Cezar Petrescu, Demostene Botez la G.Călinescu şi Eugen Barbu, de la Dinicu Golescu, Nicolae Filimon, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu la Camil Petrescu, Mihai Ralea şi Octavian Paler, de la Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu la Tudor Arghezi, Geo Bogza, Zaharia Stancu ş.a. Astfel se conturează o specie interesantă a literaturii române, ale cărei implicaţii şi consecinţe au fost insuficient studiate. Până în perioada interbelică nu se putea vorbi decât de conştientizarea accidentală a existenţei reportajului literar. Reportajul era confundat cu relatarea efemeră, cu nota de călătorie, cu pamfletul sau cu descrierea unor evenimente. Cu toate acestea, mari scriitori, afirmaţi în perioada interbelică sau imediat după cel de-al doilea război mondial, au practicat reportajul literar, impunând transferuri şi influenţe reciproce între jurnalism şi literatură.
Ehrenburg, Steinbeck, Kazantzakis, Barbusse şi Hemingway, Sinclair Lewwis, Shaw, John Dos Passos şi Şolohov, Spyros Melas, Simonov şi Ivaskievicz, Asturias, Neruda, Tudor Arghezi, Camil Petrescu şi G. Călinescu practicau jurnalismul, iar operele lor asimilau în diverse grade consecinţele acestor contacte.
Am făcut acest scurt excurs rememorativ pentru a readuce aminte contemporanilor noștri că această specie literară a fost practicată de scriitori români încă din secolul 19.În acest context putem să-l trecem și pe talentatul scriitor ieșan Ilie Serediuc cu carete sa “Ellada, dragostea mea“, volum apărut la Editura PIM, Iași, 2023, cu o prefață foarte documentată a scriitoarei Mariana Bendou, membră a Ligi Scriitorilor Români.și “Vocea primului cititor “, text semnat de fiica scriitorului Ioana Serediuc, economist.
Cartea am primit-o cu o dedicație care mă onorează”Domnului Al.Florin Țene, vă ofer ca semn al prețuirii mele, această carte.Dumnezeu să vă dea putere și sănătate, ca să vă realizați visurile, împletite cu dragoste și iubire. Iași-17 august 2023, ss Ilie Serediuc. “
Volumul ce conține cinci capitole, un Epilog și o “Declarație de dragoste “semnată de Romeo Romila,inclusiv Note biobibliografice, autorul o categorisește a fi un roman, situație ce ne conduce la o confuzie, poate fi și un roman, dar mai degrabă un roman despre scrierea unui reportaj literar de excepție. Această glisare între două genuri literare incită cititorul, mai ales pentru faptul că acest volum de 216 pagini conține fotografi din Grecia și momente imagistice din istoria ecestei țări care a fost și este leagănul culturi europene.Construcție ce ne amintește și de fotoreportaj.Este o ideală realizare între aceste trei genuri .
Dar să vedem ce este romanul, cum îl explică Wikipedia :Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adâncă formă în scris existentă. Nu e neapărat structurată pe planuri de acțiune, dar implică niveluri de semnificație paralele.
Structura romanului este dialogică, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică, potrivit altor teoreticieni ai romanelor. Se cunoaște că o narațiune conține o expozițiune în care se explică timpul și spațiul desfășurării acțiuni, un conflict în care trensiunea dintre personaje ajunge la cote înalte și un deznodămând, adică sfârșitul povestirii.Gândindu-ne la această structură, carte o consider un reportaj literar, sau mai degrabă, așa cum scriam la început, un reporta literar despre scrierea unui roman, a unei întâlniri emoționante a doi prieteni, după zeci de ani, în Grecia, Prietenul, fostul coleg de facultate fugind în Grecia lumii libere, din România comunită din lagărul de exterminatrea Drepturilor Omului, pentru instalerea unui sclavagism al unei ideologi fanteziste și criminale, pe când era student, coleg cu autorul nostru.
Sunt foarte multe amănunte pe care paginile acestei cărți le cuprinde despre Grecia, oamenii ei, bogata cultură pe care a trasmis-o omenirii încă din antichitate. Cele trei somboluri ale acestei țări a măslinilor sunt:steagul alb și albastru reprezentând unitatea de limbă, religie și sânge, al doilea simbol este crucea de pe steag reprezintă simbolul creștiniemului ce ne amintește de crucea ce a văzut-o pe cer în anul 312 d.Hr.împăratul Constantin cel Mare.Al treilea simbol este imnul grecesc simbol aș acestei țări cu o sumedenii de insule, intitulate “Libertate “ scris în 1823 de poetul grec Dionisios Solomos. Imnul are 158 de strofe și pus pe note de compozitorul Nikolaos Manzaros.
Am terminat de citit cartea fredonând melodia imnului luat de pe YouTube ca o prelungire a frumuseții pe care o trasmite volumul scriitorului Ilie Serediu, președintele Filialei Nord-Est a Ligi Scriitorilor.
Acestă carte cuprinde romanul unui reportaj literar de excepție ce se scrie pe sine, la care se mai adaugă sinfonia culorilor unui foto reportaj cu imagini din fantastica Elladă, denumire ce vine din antichitatea lui Arhimede și Aristotel.
Mă alătur adevărului scriitoarei Corina Matei Gherman, membru USR, de pe ultima copertă în care scrie:”Autorul Ilie Serediuc este o enciclopedie pe roti, prin cunoștințele acumulate care trebuie trasmise mai departe. “
