de Anca Filoteanu
Pe 26 octombrie 2022, la zi de mare sărbătoare, la sediul Băncii Naționale din București a avut loc lansarea volumului “Istoria clădirii Şcolii Centrale de fete din București” de prof. ing. Nicolae Șt. Noica.
Acest eveniment se înscrie în seria de acţiuni culturale patronate și găzduite de Banca Națională a României, lucrarea fiind a 19-a operă de acest gen al cărei autor este inginerul constructor și profesorul Nicolae Noica.
Expert în construcţii, cu o bogată activitate profesională, didactică și politică, prof. ing. Nicolae Noica este fost Ministru al lucrărilor publice și amenajării teritoriului (MLPAT). Printre obiectivele importante ale economiei naționale ale căror proiecte le-a coordonat se numără: Șantiere Navale (Oltenița, Drobeta-Turnu Severin, Constanța, Mangalia), Uzina de Vagoane Arad, Întreprinderea Mecanică Roman, Întreprinderea de Mașini Unelte București.
Membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică, prof. ing. Nicolae Noica ocupă astăzi poziția de Director al Bibliotecii Academiei Române. Domnia sa este totodată un pasionat și neobosit cercetător al istoriei construcţiilor românești, autorul unor foarte interesante lucrări, rezultatul studiilor şi cercetărilor sale laborioase de arhivă. Printre acestea: Lucrări publice din vremea lui Carol I, Banca Națională a României, Palatul Patriarhiei, Palatul Regal, Ateneul Român, și iată acum Clădirea Şcolii Centrale – edificiul impunător de la Grădina Icoanei, proiectat de arh. Ion Mincu, “părintele arhitecturii neo-românești”.
În alocuţiunea sa de deschidere, Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a admirat cutezanţa prof. ing. Nicolae Noica în tot ce a intreprins ca ministru dar și ca scriitor, tema predilectă fiind construcţiile ridicate de-a lungul timpului de către figuri emblematice de constructori si arhitecți români – monumente de mândrie națională care dau farmec, eleganţă și frumuseţe Bucureștiului și celorlalte orașe ale României de astăzi.
În cuvântarea sa, istoricul prof. univ. dr. Ioan Opriș a prezentat figura autorului clădirii – arhitectul Ion Mincu, născut în 1852, în același an cu “Pensionatul domnesc de demoazele” al cărui viitor sediu avea să îl proiecteze. Fondat de Domnitorul Dimitrie Ştirbei, acest tip de școală-pensionat pentru fete era o surpriză în învăţământul românesc și se înscria în acţiunea amplă de emancipare a societăţii românești, în care educaţia avea loc de cinste.
Lucrările sediului Școlii Centrale de fete din capitală încep in 1888. Într-o singură lună se realizează săpătura (2800 metri cubi!), după un an e gata fundaţia şi recepţia are loc în 1892. În timp record, rezultă o școală model, capabilă să găzduiască 250 de eleve, cu amfiteatru, laboratoare, sală de sport, de desen, muzeu, bibliotecă, spaţii corespunzătoare Directoarei și corpului didactic și administrativ, pe lângă dormitoare și grupuri sanitare cu “spălătoare pentru picioare şi pentru trup”. Arhitectura ţinea cont de clima capitalei, de cerinţele copiilor, profesorilor și personalului, sălile erau dimensionate pentru un anumit număr de elevi, oferind numărul de metri cubi de aer necesar unui copil, (6m.cubi sau 8m.cubi, în funcţie și de tipul activităţii desfășurate în acea încăpere).
De asemenea, acesta este momentul când arh. Ion Mincu folosește – pentru prima dată în peisajul urban – elemente de arhitectură populară. Face scandal în societatea vremii sale, dar reușește să impună elemente care își trăgeau seva din satul românesc. Mincu pune astfel piatra de temelie stilului neo-românesc în arhitectură. Colonada, ancadramentele sculptate ca o broderie în piatră, ornamentele colorate ale faţadei vor deveni specifice acestei arhitecturi de sorginte naţională, fiind utilizate mai apoi de o pleiadă de discipoli.
Complexul școlar pentru fete va fi o realizare tehnică, artistică, dar şi un simbol pentru români, o clădire reprezentativă creată de un arhitect român și o expresie a educaţiei pusă la fundaţia societăţii. Condusă de personalităţi cu vocaţie didactică și pedagogică, Şcoala Centrală de fete avea să scoată de pe băncile ei generaţii la rând și să creeze o elită feminină românească.
Moderatorul evenimentului, Adrian Vasilescu, Consultantul strategie al BNR, a apreciat că a scoate asemenea cărţi reprezintă astăzi un risc pentru editor. Cu toate acestea, cele 19 volume de până acum ale prof. ing. N. Noica au văzut lumina tiparului în conditii impecabile, multe dintre acestea fiind editate de Editura Vremea. Silvia Colfescu, Directorul Ed. Vremea, recunoaște că nu este ușor de lucrat cu acest neobosit și pasionat cercetător, care impune colaboratorilor săi aceleași baremuri înalte pe care și le propune sieși. Dar efortul merită făcut, pentru că ceea ce îl împinge pe prof. ing. Nicolae Noica în acest demers este Dragostea – de meserie, de ţinuta morală elegantă, de poporul care trebuie educat şi nu are modele – ceea ce face din domnia sa un “neastâmpărat istoric de ziduri” (după cum îl caracterizează Mugur Isărescu), şi mai mult “un istoric al moralităţii și sufletului unui popor” (Silvia Colfescu).
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu și-a exprimat admiraţia și respectul faţă de prof. ing. Nicolae Noica, pe care îl felicită pentru rolul asumat de formator de opinie și în care vede un inginer, un expert, un profesor, un istoric, un scriitor, dar totodată un foarte bun specialist în finanțe. Lucrările domniei sale ne demonstrează cu documente cât de scrupuloși erau pe vremuri atât specialiștii în construcţii, cât și autorităţile timpului – ce evidenţă clară se ţinea pentru fiecare bănuţ public cheltuit. Astfel, într-un climat dominat de școli bune și personalităţi ilustre, s-au ridicat monumente care nu ar fi rezistat dacă oamenii nu ar fi pus la temelia lor sârguinţă și pricepere.
De aceea BNR sprijină publicarea unor asemenea lucrări de referinţă cu caracter nu doar instructiv, ci și constructiv, care dovedesc un patriotism adevărat și merită să fie promovate.
Ne întrebăm care va fi tema următoarei cărţi a prof. ing. Nicolae Șt. Noica?! Îi urăm succes! Felicitări și la mai multe!
