Da, chiar așa, istoria ne salvează deficitul bugetar. Cum așa? Păi, vom apela la istorie, astfel:
– nu vom plăti facturile din ultimele luni către companii, așa cum am făcut-o de nenumerate ori și în trecut;
– nu vom plăti concediile medicale către companii, cum am mai făcut și în trecut;
– nu se va rambursa la termen TVA-ul de recuperat către companii;
– ne vom preface că am redus cheltuielile bugetare, cum am mai făcut-o;
– ne vom preface că am rezolvat problema pensiilor speciale, necontributive, prin niște paleative cum ar fi impozitarea cu 20% a părții necontributive. Apropo, știți ce înseamnă impozitarea cu 20% a părții necontributive, măsură cu care se laudă guvernul și care va permite accesarea tranșei din PNRR? Nimic! De ce? Pentru că, oricum, toate pensiile, contributive și necontributive, sunt impozitate pentru partea care depășește 2.000 lei. Ca urmare, impozitarea cu 20% înseamnă doar un impozit în plus de 10%, dar și acest procent aplicat doar pentru sumele care depășesc un anumit plafon. De exemplu, dacă o pensie necontributivă depășește cu 30.000 lei acel plafon, să spunem 6.000 lei, va plăti în plus față de ce plătește în prezent, 3.000 lei. Ori la o pensie de 36.000 lei, dacă plătești în plus 3.000 lei, aceasta înseamnă nimic! Astfel, se pune cruce acestei probleme, pardon!, jalon, vom accesa tranșa din PNRR, vom deschide, vor deschide!, șampaniile, iar restul pensionarilor vor da cu capul de jaloane, pardon!, de prețuri la energie, gaz, benzină, motorină, alimente etc.
Cu siguranță că ne vom încadra în ținta de deficit bugetar, istoria ne demonstrează că știm cum să o facem!, problema este că distorsionăm piața, creăm arierate care se răsfrâng, în lanț, asupra mai multor companii, de aici apar și sume necolectate la bugetul de stat din impozite și taxe datorate, asta din cauza blocajelor rezultate din neplata facturilor și a altor sume datorate către companii. Deh, istoria are și părți negative! O prietenă mi-a spus: măi, dacă ne-am cunoaște cu adevărat istoria, nu am mai repeta atâtea greșeli! Are dreptate, mai mult, trecutul este fundația pe care se construiește prezentul și viitorul, iar în acest context, prezentul de azi va deveni trecutul de mâine, ca atare, în prezent construim fundația de mâine. Iar acest adevăr nu poate fi păcălit cu tot felul de paleative! Eu zic că putem construi o fundație temeinică, meșteri există, trebuie doar găsiți! Și doriți!
