Japonia, la răscruce: Va scăpa de capcana deflației?

Comunicat Coface

După aproape trei decenii de deflație, Japonia a înregistrat o creștere susținută a prețurilor începând din 2022, marcând un potențial punct de cotitură pentru economia sa. Această fază de reflație a fost inițial declanșată de factori externi, precum creșterea prețurilor materiilor prime și slăbirea yenului, dar a evoluat acum într-o dinamică internă determinată de creșterea salariilor și a prețurilor serviciilor.

„Japonia se află la o răscruce istorică. Pentru ca această reflație să se traducă într-o creștere durabilă a prețurilor, creșterile salariale trebuie să continue, iar companiile trebuie să transforme profiturile în investiții productive. Fără acest lucru, țara riscă să cadă din nou în capcana deflației.” – Junyu Tan, economist Coface, Asia de Nord

De la deflație structurală la inflație susținută

De la prăbușirea bulei prețurilor activelor la începutul anilor 1990, Japonia a cunoscut o perioadă de dezinflație, urmată de o deflație prelungită. Pe măsură ce prețurile terenurilor și activelor au scăzut drastic, gospodăriile și firmele au acordat prioritate rambursării datoriilor în detrimentul consumului și investițiilor, contribuind la ceea ce este adesea denumit „recesiune bilanțieră”.

În ultimele trei decenii, au avut loc episoade inflaționiste ocazionale, determinate în principal de șocuri temporare, cum ar fi creșterea prețului petrolului sau majorarea taxelor pe consum, fără o susținere durabilă din partea cererii interne. Situația s-a schimbat începând cu 2022, când inflația a depășit în mod constant ținta de 2% a Băncii Japoniei, alimentată inițial de creșterea costurilor de import și deprecierea yenului.

Ceea ce a început ca o inflație determinată de creșterea costurilor a evoluat treptat într-un fenomen determinat de cerere. Companiile de servicii, confruntate cu o presiune susținută asupra marjelor, au accelerat transferul prețurilor către consumatori. Creșterea cheltuielilor de trai, împreună cu rigiditatea structurală a pieței muncii, au permis, la rândul lor, sindicatelor să negocieze creșteri salariale semnificative timp de trei ani consecutivi: 3,6% în 2023, 5,1% în 2024 și 5,3% în 2025, cele mai mari din ultimele trei decenii. Această creștere salarială reprezintă o schimbare profundă față de accentul istoric al Japoniei pe siguranța locului de muncă, către cereri mai puternice de compensații.

Salariile, productivitatea și investițiile: cheile unui ciclu durabil

Continuarea ciclului reflaționist al Japoniei depinde acum de capacitatea companiilor de a susține creșterile salariale prin investiții care sporesc productivitatea. După decenii de acumulare de lichidități și investiții insuficiente, companiile japoneze au început să crească semnificativ cheltuielile de capital începând din 2022. Creșterea medie anuală a investițiilor a atins 9,1% între 2022¹ și 2024, fiind preconizată o creștere suplimentară de 6,7% pentru anul fiscal curent.

Investițiile sunt deosebit de puternice în domeniul automatizării și al tehnologiilor de economisire a forței de muncă, concepute pentru a remedia deficitul cronic de forță de muncă din Japonia. În același timp, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare (R&D) sunt în creștere în segmente cu creștere rapidă, precum cipurile și energia verde, stimulate de stimulentele guvernamentale și de reformele de guvernanță corporativă promovate de Bursa de Valori din Tokyo.

Rămâne de văzut dacă aceste investiții se vor traduce în creșteri reale ale productivității. Însă, fără ele, deficitul de forță de muncă va continua să constituie un obstacol în calea creșterii veniturilor corporative, suprimând în cele din urmă creșterea salariilor și subminând ciclul reflaționist.

Câștigători și perdanți într-un nou peisaj economic

Mediul reflaționist a remodelat deja peisajul corporativ al Japoniei, creând câștigători și perdanți clari. Marile companii exportatoare au beneficiat de slăbirea yenului, care a stimulat veniturile din străinătate, în special pentru firmele producătoare de automobile și mașini electrice. Profiturile din aceste sectoare s-au dublat față de nivelurile dinaintea pandemiei de COVID, susținute de cererea globală puternică pentru vehicule hibride și relocalizarea producției. Cu toate acestea, acest impuls poate fi pus în pericol de creșterea tarifelor americane și de întărirea yenului.

Sectoarele interne, precum cateringul și transportul, sunt, de asemenea, în plină expansiune. Profiturile acestora au fost stimulate de creșterea consumului intern și de creșterea turismului intern. Pentru mulți furnizori de servicii, a apărut un ciclu virtuos al salariilor și prețurilor, care le permite să crească prețurile fără a sacrifica cererea, compensând astfel costurile mai mari ale forței de muncă.

În schimb, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care angajează aproximativ 70% din forța de muncă a Japoniei, se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari. Puterea limitată de stabilire a prețurilor și marjele mai mici le fac dificil să absoarbă creșterea costurilor forței de muncă. Drept urmare, falimentele corporative în rândul IMM-urilor au crescut începând cu a doua jumătate a anului 2022, deși nivelul rămâne cu mult sub vârfurile înregistrate în timpul crizei financiare asiatice și a crizei financiare globale.

În timp, această „curățare” ar putea, în cele din urmă, să consolideze ecosistemul corporativ al Japoniei prin realocarea resurselor către firme mai productive.

1 Anul fiscal al Japoniei începe la 1 aprilie și se încheie la 31 martie a anului următor.