Iată că, după ce au câștigat recent Campionatele Mondiale după o pauză de 66 de ani, americanii se impun și la Olimpiada de Iarnă, ultima dată fiind învingători în 1980!
Deși, după cum scriam, Canada nu a mai părut invincibilă în meciurile eliminatorii cu Cehia și cu Finlanda, sincer, în finala cu SUA, o vedeam favorită. Unu, fiindcă în meciurile amintite a demonstrat o putere de luptă și de revenire extraordinară, doi, deoarece mi se pare că are un lot mai valoros (cel puțin ”pe hârtie”).
Se joacă pentru aur!!!
Cu superstaruri ca McDavid, MacKinnon, Celebrini sau Marchand în teren, cu Jon Cooper (unul dintre antrenorii momentului în NHL, care în plus a mai și cucerit Cupa Stanley de două ori în istoria recentă, cu Tampa Bay Lightning) pe bancă, canadienii păreau mari favoriți.
La puțin timp de la start, lui Matthew Boldy ”casa i-a dat pasa”
Numai că au făcut o primă repriză dezastruoasă. Mai întâi Devon Toews a gafat incredibil, oferindu-i pucul pe tavă lui Boldy, foarte aproape de poartă, iar acesta l-a învins pe Binnington (un portar care a evoluat foarte bine la actuala ediție a JO). (Toews a mai comis o eroare similară și în mitanul secund, dar echipa sa nu a luat gol. Însă nu trebuie ”pus la zid”, se poate întâmpla, deși nu e foarte explicabil într-o finală olimpică). Apoi, nesiguranța reprezentanților Frunzei de Arțar s-a mai văzut în câteva rânduri: Brad Marchand a scăpat, la rândul lui, pucul de sub control, dar fără pericol, fiindcă se afla în treimea proprie, apoi Doughty l-a imitat, din fericire pentru echipa sa tot fără urmări, pentru ca, la scorul de 1-0 pentru americani, pe final de repriză, Theodore să comită o agățare cu crosa absolut inutilă, oferindu-le pe tavă adversarilor o situație de superioritate numerică de 2 minute, însă care nu a fost fructificată pe tabelă.
În atac au existat câteva ocazii (nu enorme), dar apărarea americană a rezolvat cu succes.
Fanii canadieni speră la titlu, dar nu a fost ziua lor
În repriza a doua, după cum era de așteptat, canadienii au mărit tempo-ul, au început să apară ocaziile, dar defensiva americană, în frunte cu Hellebuyck (conform statisticilor, cel mai bun portar al turneului), s-a descurcat excelent.
Un moment foarte important s-a consemnat la jumătatea reprizei, când canadienii au beneficiat timp de un minut și jumătate de dublă superioritate (5 contra 3), apoi de încă câteva zeci de secunde de 5 contra 4, dar s-au dovedit incapabili să înscrie.
Până la urmă, chiar spre finalul actului al doilea, inevitabilul se produce: Makar prinde un șut în diagonală prin care îl învinge pe excelentul Hellebuyck, aducând egalarea pentru echipa sa. O egalare care a venit însă greu, agonizant de greu.
Chiar după aceea, americanii ar fi putut înscrie golul finalei, însă pucul a lovit ambele bare ale porții lui Binnington, fără a intra în poartă.
În schimb, suporterii americani parcă au presimțit victoria
În mitanul al treilea, parcă simptomatic pentru felul în care s-au desfășurat ostilitățile în întreaga partidă, Celebrini scapă singur cu Hellebuyck, dar nu-l poate învinge pe goalkeeper-ul american, care a făcut adevărate minuni.
Canadienii au încheiat totuși ultima repriză în același stil de mare campioană care le-a adus calificarea în meciurile dramatice cu Cehia și cu Finlanda, sufocându-și pur și simplu adversarul și dominând copios la capitolul șuturi la poartă. Însă de data aceasta nu le-a mai ieșit. Poarta a fost pur și simplu ferecată.
În schimb, Sam Bennett comite un joc cu crosa ridicată, foarte periculos, sancționat cu pedeapsă dublă (2+2), astfel că americanii au beneficiat de o nesperată superioritate numerică de 4 minute. Dar nu au înscris – mai mult, Hughes a luat și el 2 minute tot pentru joc cu crosa ridicată.
Finalul timpului regulamentar i-a găsit pe canadieni cu om în plus pe gheață, dar americanii și-au păstrat intact incredibilul record de la această ediție a JO: 100% procent de anihilare a superiorităților adversarilor!
S-a intrat în repriza de prelungiri (de 20 de minute în finală, dar 3 contra 3), însă meciul nu a mai durat mult: o nouă greșeală de manevrare a pucului venită din partea unei echipe a Canadei care, parcă, a comis prea multe erori pentru valoarea sa, în această finală, a fost speculată prompt de americani, care au înscris golul izbăvitor prin Jack Hughes, în min. 1 și 41 de secunde al prelungirilor.
Bucuria victoriei în tabăra americană este de nedescris
Americanii reușesc astfel să câștige Campionatele Mondiale după o pauză de 66 de ani și Olimpiada după o ”secetă” de 46 de ani!
De partea cealaltă, Canada, fără îndoială echipa cu cel mai mare potențial hocheistic de pe mapamond, pare atinsă de un blestem: a ratat câștigarea titlului mondial în 2024 și 2025, necalificându-se nici măcar în finale, a ratat de asemenea ultimele trei titluri olimpice (care au revenit Rusiei, Finlandei și Statelor Unite), iar în Cupa Spengler nu s-a mai impus din 2019!).
În finala mică s-au întâlnit reprezentativele Finlandei și Slovaciei.
Meciul a debutat destul de echilibrat, dar, treptat, finlandezii au început să domine jocul și au înscris de două ori, prin Aho și Haula.
Jucătorii finlandezi sărbătoresc înscrierea unui gol
Slovacii au reintrat în meci pe finalul reprizei a doua, când au punctat prin Tatar, însă au clacat complet în ultimul mitan, pe care l-au cedat cu 0-4. De notat totuși că ultimele două goluri ale finlandezilor (marcate de Armia și Haula) au fost înscrise în poarta goală, slovacii scoțând portarul pentru a-și crea avantaj numeric.
Nu știu dacă avea vreun sens să facă asta la 1-4, era foarte greu de presupus că vor marca în poarta lui Saros de trei ori în câteva minute, chiar și cu om în plus pe gheață.
Finlandezii își adjudecă astfel meritat medaliile de bronz, luându-și totodată revanșa pentru meciul pierdut în grupe în fața slovacilor cu 1-4.
Ofensiva finlandeză a fost de neoprit în meciul cu Slovacia
Surprinde totuși că Slovacia a pierdut la scor ultimele două meciuri la actuala ediție a JO (2-6 cu SUA și 1-6 cu Finlanda), după ce în precedentele partide dispuseseră de Finlanda (4-1), Italia (3-2) și Germania (6-2) și cedaseră onorabil (3-5) în fața puternicei reprezentative a Suediei.
După aceste Jocuri Olimpice, rămânem cu impresia că s-a jucat un hochei de înaltă calitate, cu partide extrem de disputate, unele dramatice. Surprinde oarecum intrarea în ”careul de ași” a Slovaciei, în condițiile în care de acolo au lipsit nume grele precum Cehia, Suedia și Elveția. Avem, printre mulți alți jucători de valoare, două nume care au scris istorie: portarul SUA, Connor Hellebuyck, cu un aport decisiv în câștigarea titlului, și Macklin Celebrini, atacantul Canadei, care a fost al doilea cel mai bun marcator (5 goluri și 5 pase decisive) al turneului olimpic la numai 19 ani.
(Sursa foto: capturi ecran Max, Eurosport)
