Analiză Consilium Policy Advisors Group
La un an după introducerea unui pachet fiscal amplu, care a vizat consumul, munca și capitalul, o nouă analiză realizată de Consilium Policy Advisors Group (CPAG) arată că ajustarea a permis progrese importante în reducerea deficitului bugetar, dar, foarte probabil, cu un cost economic mult mai ridicat decât ar fi fost necesar.
Analiza examinează execuția bugetară pânӑ ȋn luna iulie a anului 2026 și evaluează măsurile adoptate de autorități prin raportare la recomandările formulate de CPAG în iunie 2025.
Rezultatele arată că TVA a generat aproape integral veniturile fiscale suplimentare. Pe baza datelor cumulate pentru ultimele 12 luni, veniturile din TVA au crescut cu 0,8 puncte procentuale din PIB, ușor peste creșterea totală netă a veniturilor fiscale, de 0,7 puncte procentuale din PIB.
În schimb, impozitul pe profit și impozitele pe proprietate au rămas în linii mari neschimbate ca pondere în PIB, iar contribuțiile de asigurări sociale au scăzut de la 11,1% la 10,9% din PIB, în pofida extinderii repetate a bazei de aplicare a CASS.
Reducerea deficitului bugetar la 2,3% din PIB-ul estimat pentru 2026, în primele șapte luni ale anului, reprezintă un progres semnificativ. Totuși, structura ajustării este la fel de importantă. Taxele au fost majorate asupra consumului, muncii și capitalului prin mai multe pachete legislative, fără o etapizare suficientă și fără a proteja componentele cu un rol important pentru ocupare, investiții și creștere economică.
În iunie 2025, CPAG a propus un pachet mai simplu, construit în jurul unei majorări temporare a cotei efective de TVA, combinată cu îmbunătățirea colectării, reducerea contribuțiilor sociale și diminuarea cheltuielilor publice. CPAG avertiza că majorarea simultană a taxelor asupra consumului, muncii și capitalului nu are logică economică și riscă să adâncească încetinirea economiei.
La un an distanță, datele confirmă în mare măsură această evaluare: TVA a generat veniturile suplimentare, în timp ce măsurile aplicate muncii și capitalului au produs efecte adverse ȋn economie fӑrӑ a genera venituri suplimentare la buget, slăbind bazele economice de care depind veniturile viitoare.
Creșterea economică a fost, în medie, de -0,5% în ultimele trei trimestre, iar per ansamblu, ȋn ultimii 3 ani a fost de numai 1% pe an, deși România a beneficiat de unul dintre cele mai importante influxuri de capital european din ultimul deceniu prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
În același timp, economia a pierdut aproximativ 65.000 de locuri de muncă numai ȋn ultimul an, echivalentul a 1,3% din totalul ocupării, cele mai multe în sectorul privat. Numărul șomerilor a crescut cu aproximativ 51.000 de persoane, respectiv cu 10%.
CPAG estimează că pierderea acestor locuri de muncă generează un cost fiscal anual de minimum 2,5 miliarde de lei, prin taxe și contribuții neîncasate, venituri mai mici din TVA și cheltuieli suplimentare cu indemnizațiile de șomaj. Deteriorarea pieței muncii reprezintă astfel nu doar o problemă socială și de competitivitate, ci și un cost fiscal direct.
Ajustarea fiscală are nevoie de o resetare
Următoarea etapă a consolidării va fi mai dificilă. România urmărește reducerea deficitului sub 3% din PIB până în 2031, de la nivelul maxim de 9,3% înregistrat în 2024. Bazele de impozitare au fost însă deja extinse în mod repetat, iar cheltuielile publice curente se mențin aproape de 42% din PIB. Noi majorări de taxe riscă să genereze venituri din ce în ce mai reduse și să provoace pierderi suplimentare de activitate economică și locuri de muncă.
CPAG recomandă accelerarea măsurilor de reducere a deficitului de încasare a TVA, reducerea costului fiscal al muncii și reconsiderarea cotei de 16% aplicate dividendelor dacă încasările din 2026 se vor dovedi structural slabe.
Pentru IMM-uri sunt necesare măsuri limitate și temporare, precum rambursări mai rapide de TVA, amortizare accelerată pentru investițiile în producția internă și facilități pentru profiturile păstrate și reinvestite în companii.
Aceste măsuri trebuie compensate ȋn mod necesar prin reduceri reale ale cheltuielilor publice curente. Menținerea traiectoriei de reducere a deficitului rămâne esențială, însă ajustarea fiscală trebuie să se schimbe de la majorări repetate de taxe către o colectare mai bună, reducerea costului muncii, susținerea investițiilor productive și reformarea structurală a cheltuielilor publice.
