Armânii şi… zeul Vedic Aryaman
Există o legatură intre substantivul sanscrit aryaman, zeul vedic Aryaman, pe de o parte şi pe de altă parte numele de armân, cuvânt prin care se autodefineşte populaţia vlahă/machedonă din sudul Dunării, chestiune asupra căreia vrem să ne oprim în cele ce urmează.
După cum a stabilit savantul francez Georges Dumezil, rădăcina lingvistică a lui aryaman este ,,arya”- populaţia nucleu a indo-europenilor (1).
Prin arya se înţelege omul aparţinînd uneia dintre castele brahmana, kshatrya, vaisya, în opoziţie cu casta sudrya şi cu neamurile barbare, prin urmare, neariene.
Un arya este un om nobil, nu în sensul de avut ci acel ce respectă ritualul vedic şi sacrificiile, cuvântul onorabil fiind mai aproape de sensul iniţial. De la arya s-a format un substantiv comun ,,aryaman”, desemnând o varietate de prieten . După alții arya înseamna sfântul, o mai veche denumire dată înţelepţilor, specialişti în sacru (2).
În Transilvania, pârâul Arieşul, dar şi valea Iarului, precum şi refrenul din colinde ,,Dal’ erului, Doamne”(de la care, prin contrâgere a rezultat ,,Ler”) sunt reminescenţe lingvistice ale aryenilor vedici, plecaţi spre est, cu multe mii de ani Î.H., unde au întemeiat civilizaţia iraniană şi în final au invadat și India, la mijlocul celui de-al doilea mileniu (I.H.).
Iranienii se revendică astăzi ca fiind urmaşii nobililor arya, schimânduș și numele din perasni în arian…iranieni.
Țara lor din Persia a devenit …de la Aryan…Iranian…Iran.
În ceea ce priveşte divinitatea Aryaman, aceasta aparţine grupului de zei vedici Aditya, adică urmaşii lui Adity, cuprinzând de cele mai multe ori şapte sau opt zei (3)
Aryaman este ,,ospitalierul”, o prelungire a epitetului ,,prietenosul”, iar în Rig-Veda apare ca întemeietor şi patron al căsătoriilor, ceea ce pe înţelesul tuturor s-ar traduce prin ,,naşul”.
Conform cu Georges Dumezil, perechea de zei Aryaman-Daksha, ar trebui situată în fruntea listei zeilor Aditi, chiar înaintea cuplului Mitra-Varuna, aşa cum apare în Maitrăyani Samhita :
,,Aditi dorea să aibă copii. Ea a pregătit o fiertură groasă şi după ce a oferit-o ca libaţie, a mâncat ce i-a rămas ; i s-au născut Daksha şi Aryaman. Ea a făcut o altă fiertura şi a mâncat ce-a mai rămas; i s-au născut Mitra şi Varuna” (5).
După unele păreri, care până în prezent nu au fost contrazise, zeul Daksha se află la originea numelui de DACIA sau Dakia (6), numele având înţelesul de ,,creatorul” sau puterea creativă.
Transpus în plan geografic, mitul, celor două divinităţi vedice amintite, apare pozitionat luând ca axă fluviul Dunărea astfel : Aryaman se află la sud şi Daksha la nord, pe considerentele expuse în cele ce urmează.
Mai multe texte din Brahmana, vorbesc de ,,drumul lu Aryaman”, care trebuie înţeles ca fiind drumul Soarelui, cel care conduce pe calea spre miazazi (7).
Conform dicţionarului sanscrit, drumul lui Aryaman pe bolta cerească este Calea Lactee sau Calea Laptelui, ori Drumul Armânului (n.n.)
În legătură cu acest aspect se povesteşte că Maharşi, după ce i-a mulţumit pe zei prin rugăciuni şi laude, le-au cerut vaci.
Zeii fiind mulţumiţi le-au dat vaca Kămadhuk, adică vaca ce îţi dă tot ceea ce doreşti când o mulgi. Dar ei, dupa ce au primit vaca Kamadhuk nu au fost în stare să-i mulgă laptele şi atunci l-au rugat pe zeul Aryaman să o facă.
Evident Aryaman şi armânii sunt mulgători prin excelenţă, iar episodul ascunde un tâlc anume.
Potrivit literaturii epice şi Puranelor sunt două drumuri care duc către lumea cealaltă : unul este cel către nord, cel al asceţilor şi yoghinilor, aflaţi în sfera nonacţiunii şi reunţării, în timp ce drumul spre sud, ,,drumul lui Aryaman” este a celor ce urmează religia tradiţională, ritualistă (10).
Dacă valahii/macedonenii din sud îşi spuneau lor ,,armâni”, ei denumeau triburile traco-geto-dace din norul Dunării prin cuvântul ,,mucani”, o prescurtare de la sanscritul kârtty-mukha sau ,,Faţa Gloriei” (11). Aceste apelative provin din funcţiunile atribuite cuplului de zei Mitra-Varuna şi Aryaman-Daksha.
Mitra, cu care Aryaman a fost asemuit, înseamnă ,,prietenosul”, şi ,,ospitalierul”, în timp ce Varuna, ca personificare a cerului nocturn ţine de aspectele întunecate.
Legenda lui kârtty-mukha, de la care derivă numele de mucan este atestată arheologic pe teritoriul Daciei, prin acele maşti înspăimântătoare numite impropiu Gorgone şi care serveau drept paznici la porţi contra duhurilor rele, dupa acelaşi principiu ca şi în cultura hindusă.
Această dualitate armân-mucan este o reflectare în oglindă a cuplului divin vedic Aryaman-Daksha, în cadrul societaţii pastorale traco-geto-dacice, cuplu care împrumută din atributele lui Mitra-Varuna. Ar mai explica aceste asocieri şi faptul că, în timp ce armânii s-au ocupat cu preponderenţă cu păstoritul, excelend în ritualul religios, mucanii au trebuit nu odată să poarte războaie, ceea ce presupune o natură de temut.
Georges Dumezil a mai arătat că Aryaman este prezentat în Rig-Veda ca specialist în daruri, iar cel ce dăruie este numit ,,arymanian” ( arymânian-n.n.). De la capacitatea lui Aryaman şi respectiv a armânilor de ,,a da” a rămas în graiul armânesc cuvântul ,,dai-mă”.
Câteva concluzii se impun :
a). Este o greşală a se deriva numele de armân din român şi cu atât mai puţin din roman.
b). Armânii sunt un neam traco-geto-dac, sunt chiar nucleul primar al popoarelor indo-europene şi o dovadă că Balcanii şi România/Dacia/ Daksha, precum şi câteva alte teritorii adiacente au constituit matca şi centrul vechii Europe.
c). Armânii au cel puţin aceleaşi drepturi ca şi iranienii de a se revendica din vedicii arya, iar acest lucru se va înţelege mai bine în momentul când vor fi cunoscute vedele carpato-dunărene, de existenţa cărora de ceva timp vă vorbesc.
d). De la înţelesul de om sfânt, pentru arya şi de la atributul de patron al căsătoriilor al zeului Aryaman a rămas până azi afinitatea armânilor pentru religie şi instituţia năşiei care la ei este încă prezentă.
e). După cum Aryaman este mulgătorul, tot astfel armânii, prin îndeletnicirea lor sunt vestiţi crescători de oi.
f). Denumindu-i mucani pe daci, pe fraţii lor, crescători de oi, din nordul Dunării, ei se autodefinesc ca prietenoşii şi ospitalierii, corespunzător atributelor cuplului de zei Aryaman-Daksha.
g). Situarea pe harta geografica a armânilor la sudul Dunării şi a mucanilor/daci la nordul acesteia, corespunde drumului lui Aryaman care este unul către miază-zi.
h). Cuvântul ,,daimă” provine din calitatea lui Aryaman de specialist al darurilor, iar sensul lui iniţial nu s-a pierdut.
Note :
1.Georges Dumezil, Zeii suverani ai indo-europenilor,Ed.Univers enciclopedic,1997, pg.236 şi celelalte.
2.Dicţionar de teosofie, esoteism, metafizică, masonerie, Ed.Herald, Buc., pg.23.
3.Zei şi demoni, lexicon, Ed.Enciclopedică,Buc., 1999, pg.31
4.G.Dumezil, op. cit. pg. 90
5.Ibid.
6.Nicolae Miulescu, Dacia-ţara zeilor,Ed. Obiectiv, Craiova, pg. 70
7.G.Dumezil, op. cit. pg.99
8.Sanskrit Haritage Dictionari, Ed. Gerard Huet, 1994.
9.G.Dumezil, op. cit. pg. 100
10. G.Dumezil, op. cit., pg. 102
11.Gheorghe Şeitan, ,,Faţa Gloriei”-comunicare susţinută la Congresul internaţional de dacologie, Bucureşti, 2009.
12.Conjugarea in limba sanscrita a verbului ,,da” cu acelaşi înţeles ca şi în româna-,,a da”, ,,a dărui”(atributul lui Aryaman) este la optativ, diateza activă persoana întâi astfel :
singular -,,daiyam”, dual -,,daiva”, plural -,, DAIMA”. Optativul ,conform lui Th.Simenschy, serveşte în sanscrită ca să exprime o dorinţă, mai ales cînd se adresează zeilor (Th.Simenschy, Gramatica comparată a limbilor indo-europene, Ed. didactica şi pedagogică, Buc.,1981, pg.430 şi celelalte).Optativul deziderativ arată o dorinţă : ,,să avem un fiu!…să avem parte !…”
Zoroaster
Acum 12.500 de ani î.H., temperatura globului terestru crescând brusc, calota euro-asiatică a început să se topească, determinând o creştere a apelor mărilor şi oceanelor cu până la 150 de metri, un adevarat „ Potop”.
O migraţie de mari proporţii a oamenilor, ca urmare a acestui cataclism/potop , porneşte de pe malurile fostului lac de apă dulce Marea Neagră – spaţiul de geneză al viitorului popor Dac .
Dintre cele 8 grupuri sociale care s-au deplasat din zona Mării Negre spre toate punctele cardinale, ,amintite anterior, grupul care ne interesează de data aceasta este cel Proto-indo-european : ramura estică- tochariană-vedică.
Cercetăriă fără reproş au stabilit, după îndelungate căutări, că singurul spaţiu care răspunde condiţiilor din vechea literatură vedică, este cel carpatic, în care învăţaţii de la Universitatea din Cambridge plasează, sub titulatura “Ancient India”, faza primară a Culturii Vedice. (vezi şi http://dacia.org/dacianew/video/185-potopul-partea-a-iii-a)
Aceeași idee este accentuată de arheologul și istoricul de prestigiu mondial V. Gordon Childe, care într-una din cărţile sale recente prezintă distribuţia arienilor în timpul primei lor apariţii, din care reiese clar amplasarea acestora în spatiul carpato-dunărean, între Carpaţi și Nistru, precum și între Carpaţi și Peninsula Balcanică.
Religia Veda a fost dusă în India, zona vaii Indusului, de catre poporul arian-carpatin, în jur de 1500 î.e.n. venind dinspre Persia.
In Persia de mai târziu, religia Veda s-a concretizat în biblia Avesta care a suferit mai târziu reforma lui Zoroaster dar a rămas în esența sa tot vedică.
Dacă ar fi să dăm o definitie pentru religia profetului Zoroaster : o religie persană fundamentată in secolul V i.d.H., plecată din Avesta și caracterizată prin inchinarea la zeul cosmic Ahura Mazda pentru a primi ajutor impotriva spiritului rău Ahriman.
Comentariile , interpretarile, cunoscute ca Zend cât și păstrarea in limba Avestană reprezintă de fapt religia Avesta-Zend .
Limba Avestan se găseste păstrată nu numai in vechile scripte persane dar si in…sanskrită, iar originea ei din spatiul carpato-dunarean ne face să nu ne mai miram de multiplele asemănări cu limba română de azi.
Odata cu poporul arian, religia Veda ajunge și la Gange unde coboară pe valea acestuia pâna în sudul Asiei, la frontiera Chinei.
Ideea fundamentală care poate fi extrasă din Rig Veda este credința într-o zeitate structurată pe două planuri, primul plan fiind devas sau în limba dacă “dava” sau “zeii adevărați” iar al doilea plan fiind inferior primului, numit asuras sau “zeii inferiori”.
In același timp există cultul focului sacrificial, al cărui zeu din planul deva este Agni la care se aduc sacrificii de hrana și băutură, și în care băutura magică Soma are un rol central.
Agni (“igni,ignat”), există în mod egal în toate manifestările Focului, care încălzește trupul la frig, care luminează în negura nopții și mult mai important, luminează sufletul și mintea celui care caută să aducă mulțumiri tuturor zeilor pentru viața zilnică.
Drumul către zei trece prin Agni, care primește hrană de sacrificiu și Soma, băutura de sacrificiu, ca să-i aducă pe zei în preajmă.
Dacia a fost în vechime capul încoronat al zeilor vedici, apoi a fost poate chiar zeul Solar. Dacia îl pedepseste pe Soma, zeul Lunar, să fie consumat de viu cu încetul, dar la intervenția sotiei lui Soma, îi comută pedeapsa, de la a fi totală, la a fi periodică. S-au născut astfel fazele lunare …
Undeva pe fundalul Panteonului vedic domnește Tatal Cerurilor, numit Dyaus Pitar sau Zeul Pitar.
Zeul vedic suprem Indra a fost înlocuit în hinduism cu o trinitate, numită Brahma, Vishnu și Șiva, așa cum v-am spus mai devreme.
Dar să vedem câteva cuvinte din trei limbi „diferite”:
Ariana= Dacă= Latină
Sanskrită Română
Numerale
unus unu
dui doi duo
tri tri tres
katur patru catur
panca cinci cincue
sas sase sex
sapta sapte septem
asta opt octo
naua noua novem
dasa zece decem
sata suta centa
Ariana= Dacă= Latină
Sanskrită Română
Fmilie
mama mama mama
matar ma-ta mater
tata tata tata
pitar pitar pater
suasri surora Soror
Corp
nas nas nasus
Comune
pita pita panis
apa apa agua
om, om omo
sarpaH sarpe serpes
tara tara terra
rig riga rex
Cerești
suria soare sole
Astazi in Iran/Persia religia musulmană a „curătat” aproape total cea Zoroastreistă inspecial din anul1950, ramânând totuș un mic grup cunoscut drept Parsi.
