luni, 10 august, 2020
29.2 C
București

Legende “paralele”, dar cu…mult adevăr in ele

Spațiul carpato-dunărean a fost leagănul civilizației, care va da lumii cea mai bogată și variată societate de zei și concepție religioasă, preluată aproape de toate religiile lumii. Un excelent observator al acelor timpuri a fost Nicolae Miulescu, care in “In Dacia – Tara Zeilor”, descrie o lume mitologică, necunoscută nouă.

Partea I-a

In cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică, gasită de mine in “The secret doctrine” H.P. Blavatsky se spune: “Când zeului suprem i-a plăcut Pământul, el a dat naștere prin a sa respirație la șapte zei ai genezei lumii. Conducătorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul nopții cu primii 10.000 de fii ai săi, fiii lui iubiți, fiii lui aleși, aleșii lumii, Dacii .

In timpul zilei, el împreună cu ceilalți zei au creat animalele, păsările etc. Dar El, Daksha, va realiza că a uitat să – și înmulțească fiii, așa că va crea Femeia. După multe încercări, el va găsi felul cum să -i înmulțească.

El, Daksha, este considerat ca marele zeu al genezei lumii, dar și zeu al sexului. “

Fiii lui, dacii, vor trăi pentru un timp în Tara Zeilor – Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita și se vor întoarce din când în când pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi râul Bîc-ului – Chișinău și „drumul Bîcului, Bîcului haiducului” – Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki – în pelerinaj în Tara Dakshia, Tara zeilor.

Ce ne-a rămas de la ei, veți întreba?

Ne-au rămas localități, munți, văi și ape cu numele vechilor zei vedici:

1. OM – expresie monosilabică, exprimând suprema invocare a zeului suprem. In nici un templu vedic nu se începe slujba înainte de a se pronunța această silabă „OM”. La noi acasă, în Dacia, noi ne chemăm Oameni, avem chiar și un munte „OM-ul”. Aparent muntele păstrează numele OM potrivit credinței vedice, care afirma că acolo s-ar fi găsit marele sanctuar vedic.

2. NAGAS – reprezintă spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Rămâne păstrat în Nehoi, Negesina etc. Descrierea acestor dragoni se potrivește cu șarpele-dragon descoperit la Tomis.

3. KUCEA-CUCEA – zeități lunare; vezi sate, nume și localități: Cucea, Cuceu, Cucerdea etc.

4. ARKA – numele zeului Soarelui la începuturile religiei vedice (mai târziu înlocuit de Mitra, apoi de Surya).

5. MITRA – zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de creștini. Sf. Demetrie cât și Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Lângă Oltenița, la Mitreni, au fost descoperite ruinele unui templu „păgân” închinat zeului Soarelui.

6. SURYA – numele zeului Soarelui în lumea vedică de mai târziu. Păstrat în numele muntelui Surianu din vatra dacică. Pe harta României se găsește în mijlocul fiilor săi daci în zona Orăștiei. Surya a fost numită mai târziu și una din fiicele zeului Solar.

7. TAMASA – zeul întunericului, al cețurilor dese de pe pământ; păstrat în Tamaș, lângă București, Tamași-dava, Tamașifava, Tamașfalău (lângă Brașov).

8. TAMASNA – numele celui de al patrulea Manu, unul dintre „domni”; vezi localitatea Tamașa, Tamasața (lângă Făgăraș).

9. MOCSA – impărăția lui Mo, principiul dezintegrării; păstrat în numele comunei Mocșa. Zal-mocșa Zalmoxis – să fie derivat tot din acesta?

10. GURU – nume dat maeștrilor, profesorilor, învățătorilor care fac cunoscute scrierile vedice; vezi comuna Guruieni, Gurustan sau „gurueții”, piramidele de pământ de la Sona, Făgăraș; vezi și Sona împăratul, tatăl SITREI (SITROAIEI) cu care s-a căsătorit ramanul RAMA.

11. DHRAMA – zeu al justiției și al principiului dreptății; vezi localitățile Dărmănești, Darmanesti etc.

12. CAMA – zeul iubirii; vezi Comănești, Comar, Comana, Comarzana etc.

13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de păstori, cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este păstrat ca Bărătău, cel mai înalt vârf din munții Baraolt; avem, de asemenea, localitățile Bara, Bărău, Bvrăști etc.

14. BHUTA – spirit rău; vezi Buta, Butoni, Butanu.

15. AGNI – zeul focului, și/ori al arderilor, numit și Pavaka, Pria; vezi așezările Agni-ta, Pava, Pria.

16. APA (Apaci) – zeița apelor binefăcătoare; vezi localitățile Apa, Apalina, Apața.

17. DANU – mama ploilor și a pajiștilor bogate; vezi Danubiu, apa sfântă a vedicilor carpato-danubieni.

18. ARA (Arya) – numele ținutului notat al poporului „Arian” carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarău, de unde izvorăște râul Arara numit Siret.

Această moștenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni, reprezintă cadrul sacru, spațiul carpatic care și după aproape 7.000 de ani continuă să păstreze nume misterioase pentru văi, munţi și sate, păstrate din moși strămoși și al căror înțeles s-a pierdut în negura timpului. Este oare posibil ca o arie geografică determinată, care poartă nume vedice de zei și urmele acestor zei, să nu trezească nici un interes pentru istoricii și arheologii noștri? Oare asta să fie pentru totdeauna soarta poporului nostru: nepăsarea, ștergerea trecutului, uitarea adevăratei lui istorii?

Partea II-a

Nici o Religie sau Lege mai presus ca Adevărul….

Acum 12.500 de ani î.H., temperatura globului terestru crescând brusc, calota euro-asiatică a început să se topească, determinând o creştere a apelor mărilor şi oceanelor cu până la 150 de metri.

Anglia, din peninsulă, va deveni insulă; Mării Mediterane îi va creşte nivelul cu 150 de metri, făcând posibilă…chiar şi istoria Atlantidei, cea înecată în unde; peticul de pământ ce lega Peninsula Balcanică de azi de Asia Mică se va “scufunda” lăsând la vedere doar înălţimile lui, ca o puzderie de insule noi, dar şi o mare nouă, Marea Tracică, cunoscută mai târziu sub numele de Marea Egee. (vezi http://dacia.org/dacianew/video/183-potopul-partea-i-a)

O migraţie de mari proporţii a oamenilor, ca urmare a acestui cataclism/potop , porneşte de pe malurile fostului lac de apă dulce Marea Neagră – spaţiul de geneză al viitorului popor Dac .

Au fost identificate 8 grupuri sociale care s-au deplasat din zona Mării Negre spre toate punctele cardinale.

1) LBK (linear-band-keramik), ceramică lineară, necolorată

2) Civilizaţia Vincea

3) Danilo-Hvar cu subramura Butmir

4) Hamangia

5) Proto-indo-european : a. ramura vestică şi b. ramura estică- tocharieni

6) Ubaid

7) Anatolian, pre-dinastic egiptean

8) Semitic.

Ramura asiatică, estică Proto-Indo-Europeană va fi cunoscută şi sub numele triburilor de Tocharieni. Ei s-au răspândit până spre sudul Chinei de azi, în zona Tarim Basin, unde urmele scheletelor şi ale corpurilor lor mumificate au creat probleme mari, la început, specialiştilor. Membrii acelor colectivităţi tribale erau înalţi, blonzi, îmbrăcaţi în haine confecţionate din lână europeană, în vădit contrast cu aspectul asiatic al băştinaşilor. Migraţia lor a atins India. ( vezi http://dacia.org/dacianew/video/184-potopul-partea-a-ii-a )

In anul 6500 i.H. triburi de origine europeană, autonumindu-se Arieni (în sanscrită Arya – nobil), invadează partea nord-vestică a Indiei. Originea acestor triburi europene este încă discutată: dacă unii istorici le consideră de origine greacă, germană, celtă, cei mai mulţi cred că erau de origine pre-latină datorită înrudirii multor cuvinte sanscrite cu cele ”latine”.

Cercetăriă fără reproş au stabilit, după îndelungate căutări, că singurul spaţ care răspunde condiţiilor din vechea literatură vedică, este cel carpatic, în care învăţaţii de la Universitatea din Cambridge plasează, sub titulatura “Ancient India”, faza primară a Culturii Vedice. ( vezi si http://dacia.org/dacianew/video/185-potopul-partea-a-iii-a )

Aceeași idee este accentuată de arheologul și istoricul de prestigiu mondial V. Gordon Childe, care într-una din cărţile sale recente prezintă distribuţia arienilor în timpul primei lor apariţii, din care reiese clar amplasarea acestora în spa]iul carpato-dunărean, între Carpaţi și Nistru, precum și între Carpaţi și Peninsula Balcanică. Acești invadatori arieni aveau o organizare tribală, având în fruntea fiecărui trib un rege – Raman a cărui funcţie era ereditară. Viaţa de familie era dominată de:

¥ TATA (Pitar în sanscrită… cel care aduce pita în casă) care în latină este PATER, iar în germană este VATER. Oare la ce popor este similar ca sens ?

¥ MAMA (MATAR în sanscrită, MATER în latină, MITIR în greacă, MUTTER în germană) se bucură de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor . Oare la ce popor este similar ca sens ?

Această populație ariană – albă, se suprapune populaţiei locale negroide, fără însă a se amesteca cu aceasta, divizând societatea indiană-hindusă în patru clase sociale, primele trei de albi, ultima a populației negroide locale, numite CASTE:

1. Casta preoţilor, ramanilor, cunoscuţi mai târziu ca brahmani.

2. Casta domnitorilor și războinicilor, apărătorii CASEI – Ksa-triya.

3. Casta negustorilor și ţăranilor, Vaisyas.

4. Casta servitorilor, a populaţiei negroide locale – Sudras, care “asudau” muncind pentru primii. Casta cea mai importantă era cea a ramanilor (brahmanilor), a celor “născuţi de două ori”, a doua naștere fiind considerată iniţierea în ştiinţa vedică.

Literatura sacră a arienilor se împarte în două mari grupuri:

1) VEDA, ştiinţă sacră numită şi şruti – (auzită, ştiută) vorbită, deci nescrisă, considerată a fi emanată din absolut (Raman – brahman) la începutul lumii. Ea reprezintă Cuvântul Sacru, reflectând concepţiile religioase ale carpato-danubienilor, arieni, cuceritori ai lumii antice şi în special ai subcontinentului indian, şi pe acelea profesate de aceştia de-a lungul veacurilor.

2) Scrisă- smrti – în sanscrită.

Textele din literatura “Shruti” (ştiută) se bucură de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de către zei. Din această grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS şi UPANISADELE.

Cuvântul “vede”, în sanscrită, înseamn‘ “a cunoaşte”, “a vedea” (uşor de notat asemănarea cu limba română). Primele patru colecţii conţin imnuri dedicate unor zeităţi, în timp ce UPANISADELE conţin gândiri speculative, filozofice, în căutarea permanentă a realită]ii absolute.

Competitive cu scrierile oricărui mare filozof contemporan, ele conţin instrucţiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt în număr de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 dintre ele. Spre edificarea dumneavoastră, să vedem cum începe fiecare, chiar traduse în engleză. O alegem pe prima (din cartea The Uppanishads): -OM (KATHA)…May Brahman protect us, May He guide us, OM- PEACE, PEACE, PEACE…”

Singurul cuvânt care nu a putut fi tradus” din sanscrită în engleză, a fost…”OM” – cuvânt “de neînţeles” în ãtoată lumea…. Să fie chiar așa?! Iar în prefaţa lucrării editorul ni-l explică: “OM” – symbol of Brahman or God – is to hindus Divine… and has a solemn resonance, indefinitely prolonged. Cuvântul OM simbolizează legătura dintre fiinţa supremă și materie, este cuvântul pronun]at în templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stând în picioare. Dar cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau și strămoșii noștri?

Iată, de pildă, SUCIDAVA (orașul zeului SUCI)… MOLDAVA (ţinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fără nici un înţeles, încep să-și capete o explicaţie. Să fie oare și alte cuvinte ãasemănătoare?

Cuvântul “ IAMA “ nu este cunoscut în limbaromână curentă, nu există in nici un dictionar al limbii române… dar figurează într-o expresie proverbială, foarte frecventă: “ a da Iama-n vite “ (cu sensul de a răspândi moarte-n vite). “ IAMA “ este domnul și judecătorul morţilor în religia vedică.

Religia și cultura vedică, scrie Gabriel Gheorghe, au reprezentat cea mai veche manifestare culturală în spaţiul carpato-danubian. Deși cultura vedică a dispărut ca realitate nominală cu foarte mult timp în urmă, trăirile oamenilor vedici, foarte apropiate de cele ale creștinilor, au continuat să fie practicate de populaţia românească, de-a lungul mileniilor, ca obiceiuri transmise din tată în fiu. Este un început de probă că românii care nu cunosc “ creștinarea formală” administrativă în istoria lor, erau pregătiţi pentru îmbrăţișarea religiei creștine după înfiinţarea acesteia.

Să mai luăm un cuvânt “pelasgic” și să vedem cum îl tratează arheologia lingvistică: “BAN” este unul din cele mai vechi din relicvele lingvistice, cotat ca datând de cel puţin 4500 de ani. A participat și el la “roirea” populaţiei ariene din spaţiul carpato-danubian… ajungând până-n Asia Centrală, în scrierea sanscrită, având sens principal de “Stăpân”. Polonezii îl vor prelua ca BAN – PAN, iar în grecește el ajunge să însemne mare, celebru, puternic – Pan.

Panonia este provincia Panilor (Banilor); în România este întâlnit peste tot: BANAT, drumul banului, BĂNEASA etc. Dar numai la Noi si la vedici are doua sensuri: “PARA”, în sens de monedă de schimb și “BAN”, domn, stăpân.

- Publicitate -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ULTIMA ORĂ

Liban: Noi apeluri la manifestații anti-regim, după incidentele violente cu forțele de ordine de sâmbătă

Alegerile parlamentare anticipate sunt singura ieșire din criza profundă ce a lovit Libanul, a afirmat, într-un discurs...

Afganistan: Surprinzătorul acord privind eliberarea a 400 talibani vinovaţi de crime grave deschide calea unor tratative de pace

Negocierile de pace istorice între Kabul și insurgenţii talibani "sunt pe punctul de a începe", a anunțat...

75 de ani de la bombardamentele atomice la Hiroshima și Nagasaki

Acum 75 de ani, "Little Boy"devasta la 6 august Hiroshima. Ucidea 140.000 persoane (80.000 pe loc, restul...