Pițigoi Gabriel-Ionuț-Valentin
Bartolomeu Valeriu Anania, născut în Glăvile, sub cer deschis,
A crescut cu dor de carte și cu vis neînvins,
Printre dealuri line și livezi în floare,
Unde fiecare gând avea răbdare.
A învățat cuvântul, sensul și taina,
Cum se leagă credința de inima omului și haina,
Cum din slova curată, așezată-n răspuns,
Se naște lumina dintr-un foc ascuns.
Dar vremea a venit cu furtuni și dureri,
Cu pași grei de temniță și încercări;
A fost arestat, dus între ziduri reci,
Unde anii păreau nesfârșiți și seci.
Prin Aiud și prin alte închisori,
A trecut prin frig și prin zile fără zori;
Anchete aspre, tăceri apăsate,
Dar credința și răbdarea nu i-au fost niciodată luate.
Scrierile sale au fost cenzurate,
Pagini întregi au fost tăiate;
Cuvântul i-a fost oprit din drum,
Dar gândul a rămas, din cenușă și scrum.
Anania a stat drept,
Chiar când timpul părea nedrept;
În suferință și-n ani de tăcere,
A păstrat în inimă o vie putere.
Când anii grei s-au dus înapoi,
A revenit între oameni și noi;
A slujit Biserica, cu glas hotărât,
Arhiepiscop și mitropolit în sfârșit.
A lucrat la texte, la traduceri sfinte,
Cu răbdare adâncă și minte fierbinte;
A unit credința cu cultura în scris,
Lăsând în urmă un drum deschis.
Din copilul din sat, cu pași timizi,
La ierarhul cu ochi aprigi și decizi,
Viața lui a fost un șir de treceri,
Prin încercări, prin zbateri și cercuri.
Și peste timp, peste ani și tăceri,
Numele lui străbate prin veri și primăveri,
Rămâne în carte, în gând și în rost,
Ca un exemplu de curaj și de post.
Numele lui dăinuie și va dăinui,
Cât vor exista oameni ce-l vor rosti;
Peste vreme, peste vânt și uitare,
Va rămâne o lumină în calendare.
Omul care a ținut lumina aprinsă prin cuvinte
Popa Ștefania
Bartolomeu Anania
A iubit România,
A fost preot și poet,
Un Om bun și înțelept.
A scris multe poezii,
Cărți pentru oameni și copii,
Și prin tot ce a făcut
Multă lume l-a cunoscut.
În vremuri grele a trăit,
Dar mereu a reușit
Să își păstreze credința
Și să spună adevărul.
Vorbea clar și frumos,
Iar oamenii îl ascultau,
Pentru că era deștept
Și vorbea cu respect.
La Cluj el a locuit,
Acolo a și murit,
Dar numele lui va sta
Mereu în memoria mea.
