Se ştie foarte bine că statuile şi monumentele nu sunt înzestrate cu darul de a vorbi, de a întreba ori de a răspunde oamenilor care le privesc. Totuşi, acestea au capacitatea de a răspândi în jurul lor mesaje şi reflecţii, simboluri şi semnificaţii istorice intrate în mentalul colectiv. Multe dintre ele au generat dispute şi acţiuni contradictorii în funcţie de contextele şi interesele politice, unele dintre acestea fiind demolate în plină zi ori peste noapte.
Am considerat că îşi are un loc binemeritat la începutul articolului meu poezia lui Gheorghe Tomozei, “La moartea statuii”: “A murit semeaţa statuie/şi-am îngropat-o după datină/sub tălpile catedralei./Mâine sfatul bătrânilor/va porunci ca amintirea ei/să fie nemurită/prin naşterea unui copil/care să-i semene./Nu eu o voi zidi, eu sunt/zugravul de fresce.”.
Menţionez că am văzut o serie de statui şi monumente care ulterior au fost demolate sau pur şi simplu înlăturate din peisajele citadine respective, fiind în unele vizite şi misiuni oficiale de-a lungul activităţii desfăşurate pe plan internaţional între anii 1972 şi 2011.
În secolul al XVIII-lea, în timpul Iacobinilor când Catedrala “Notre Dame” din Paris a fost profanată, devenind “Templul Raţiunii”,numeroase statui ale unor Regi biblici cunoscuţi sub numele de “Regii din Iudeea” au fost decapitate şi aruncate într-o groapă de gunoi. Abia în anul 1977 acestea au fost descoperite în mod întâmplător când se executau anumite lucrări la subsolul “Băncii Franceze de Comerţ Exterior”; din fericire, acum relicvele preţioase sunt expuse la “Muzeul Cluny”/“Musée Nationale de Moyen Age”.
Peste decenii în Rusia, atunci când a fost instaurată prin violenţă puterea sovietelor, multe statui ale Ţarilor au fost demolate sau demontate: *Moscova – autorităţile bolşevice au demontat la solicitarea lui Lenin în perioada 1918-1928 monumentul Ţarului Alexandru al II-lea, inaugurat în 1898 la Micul Palat “Nikolaevski” de pe colina Boroviţki cu vederea către râul Moscova şi monumentul de bronz al Ţarului Alexandru al III-lea din faţa Catedralei originale “Hristos Mântuitorul” (Catedrala de pe fundal avea să fie reconstruită în 1990); *Sankt Petersburg – monumentul ecvestru al aceluiaşi ţar, dezvelit în 1909 la capătul estic al Prospectului Nevski a fost acoperit imediat după revoluţia bolşevică (astăzi acesta se află într-o locaţie discretă în afara Palatului de Marmură din oraşul de pe malurile Nevei). *Ekaterinburg – statuia din fontă a Ţarului Alexandru al II-lea, inaugurată în 1906 a fost demolată la începutul anului 1917 şi înlocuită pe acelaşi soclu cu o statuie a Libertăţii, iar apoi cu un bust al lui Karl Marx şi cu statui succesive ale lui Lenin şi Stalin. *Samara – monumentul dedicat în 1889 Ţarului Alexandru al II-lea, înconjurat de câţiva ţărani eliberaţi din robie a fost înlăturat după revoluţia bolşevică, iar de pe soclu s-au scos toate elementele decorative luându-le locul Lenin.
Continui cu alte exemple de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice: *Riga/Letonia – Monumentul Libertăţii, ridicat în 1935 se află pe locul din centrul Capitalei unde existase cândva statuia ecvestră a Ţarului Petru cel Mare; *Odesa/Ucraina – în decembrie 2022 a fost înlăturată statuia Împărătesei Ecaterina cea Mare; monumentul fusese îndepărtat în 1920 de liderii bolşevici, dar reamplasat pe domeniul public în 2007 prin decizia edililor locali.
Voi evoca în continuare statuile celor “doi mari dascăli al proletariatului”, Lenin si Stalin care au cunoscut la rândul lor în veacul trecut demolări sau înlăturări din diferite locuri publice ale multor oraşe ale lumii, inclusiv ale României. Fac precizarea că mă voi limita la monumentele pe care le-am văzut personal cu diferite ocazii oficiale sau particulare.
i) Monumente staliniste: *Bucureşti – marea statuie instalată în 1951 a fost demolată într-o singură noapte în martie 1962 (sculptorul a fost chemat de urgenţă să indice unde sunt sudurile monumentului deoarece 4 tancuri şi 12 buldozere trebuiau să elibereze locul în doar câteva ore); Piaţa a fost redenumită “Piaţa Aviatorilor”; *Braşov – statuia din bronz instalată în perioada 1954-1962 în apropierea Palatului Poştei fusese până la demolare un monument emblematic al fostului “Oraş Stalin”; *Gori/Georgia – statuia din centrul oraşului a fost înlăturată şi transferată în depozitul Muzeului memorial; *Budapesta/Ungaria – statuia a fost demolată în timpul evenimentelor din 1956; *Ulan Bator/Mongolia – în urmă cu câţiva ani au fost înlăturate cele două statui pe care le văzusem în vizita mea oficială din 1985 în faţa unor importante instituţii publice.
ii) Monumente leniniste: *Bucureşti/România – statuia realizată de sculptorul Boris Caragea şi amplasată în faţa fostei “Case a Scânteii” a stat acolo din aprilie 1960 până la începutul lunii martie 1990, fiind înlocuită cu un monument modern dedicat eroilor rezistenţei anticomuniste româneşti; *Hanoi/Vietnam – în timpul prezenţei mele diplomatice din 1993 exista încă o statuie într-un mic parc de lângă “Muzeul de Istorie Militară”; *Tbilisi/Georgia – statuia creată în 1956 a fost demolată în august 1991, în locul ei fiind amplasat în noiembrie 2006 “Monumentul Libertăţii”; *Kiev/Ucraina – statuia din piatră roşie de Karelia, instalată în 1946 a fost înlăturată de pe piedestal la 8 decembrie 2013 de către protestatari în contextul evenimentelor politice din “Euro-Maidan”; *Chişinău/R. Moldova – statuia din granit roşu, amplasată în 1949 în faţa “Casei Guvernului” din Piaţa Centrală a fost mutată în 1991 la “Moldexpo”, teritoriul zonei economice libere; *Tirana/Albania – monumentul văzut în anii ’70, cu prilejul tranzitului meu spre Roma, a dispărut în 1991, fiind acum expus alături de statuia lui Stalin în curtea “Galeriei Naţionale de Artă”; *Taşkent/Uzbekistan – statuia văzută într-un alt tranzit către Afganistan în octombrie 1980 a fost înlocuită în 1991 cu monumentul unui glob terestru unde este înfăţişată harta uzbekă.
Capitala noastră a cunoscut în diferite perioade demolări ale anumitor monumente. *A fost eliminată în noaptea de 30/31 decembrie 1947, imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai, statuia ecvestră a RegeluiCarol I al României, creată de sculptorul croat Ivan Meštrović şi inaugurată la 10 mai 1939 cu prilejul aniversării centenarului naşterii Suveranului. Ca o reparaţie istorică locul de legitimă veneraţie a fost ocupat în decembrie 2010 de noua statuie ecvestră a Regelui CarolI al României, sculptată de Florin Codre; *Monumentul Regelui Ferdinand, creaţie a aceluiaşi sculptor croat, a fost îndepărtat şi distrus în iunie 1948; *Monumentul Infanteriei, realizat de Ion Jalea şi dezvelit în 1936 a fost dezasamblat în 1939 pentru a face loc perspectivei din zona Şoselei Kiseleff, abia în 2000 apărând unul nou în aceeaşi locaţie; *În 1990 a dispărut statuia lui Petru Groza, amplasată la intersecţia Bulevardelor Eroilor şi Eroilor Sanitari, fiind înlocuită în 1993 cu un penibil Monument al Eroilor Artilerişti. *Oameni politici români de prestigiu printre care Take Ionescu şi Ion I.C. Brătianu şi-au pierdut monumentele la începutul regimului trecut. Din fericire, cel al liderului liberal de la “Conacul Goleştilor” (unde fusese depozitat temporar) a fost reamplasat pe locul iniţial din Bulevardul Dacia.
La începutul acestui nou mileniu au fost înlăturate în diferite părţi ale lumii anumite monumente apologetice printre care cele de la: *Bagdad/Irak – statuia dictatorului Saddam Hussein; *Bristol/Anglia – statuia comerciantului transatlantic de sclavi Edward Colston; *Nashville/S.U.A. – statuia senatorului Edward Carmack; *Madrid şi Santander/Spania – două statui ecvestre ale dictatorului Francesco Franco; *În decembrie 2024, în timpul revoltei populare din Siria au fost dărâmate statuile de la Damasc ale dictatorului Bashar al-Assad care a fugit din ţară, primind azil politic în Rusia.
Statuile şi monumentele s-au obişnuit cu răceala granitului, betonului sau marmurei din care sunt compuse: unele rămân, iar altele dispar fără a avea nicio putere de a se opune…
