OUG 8/2026, aprobată în ședința de guvern din 24.02.2026, așteptată cu mult interes de către mediul privat, aduce unele măsuri care vin în ajutorul companiilor, dar pentru micii întreprinzători este prea puțin. Măsurile, cele mai importante, care vin în sprijinul microîntreprinderilor sunt:
1. – posibilitatea ca firmele care au realizat venituri sub 100.000 euro la cursul din 31.12 a anului precedent, dacă îndeplinesc și celelalte condiții (să aibă cel puțin 1 angajat sau mai mulți, dar timpul lucrat să fie de cel puțin 1 normă întreagă, plus celelalte condiții de la art.47 Cod fiscal), să poată reveni la regimul de microîntreprindere dacă doresc, ceea ce este ceva normal, dar din 2023 nu mai avea această posibilitate. Cu alte cuvinte, dacă la 31.12.2025 îndeplineai condițiile de la art 47, poți reveni la statutul de microîntreprindere. În acest punct există o scăpare, dacă nu a fost cumva intenționat, și anume: de unde putea să știe o companie mică în data de 31.12.2025 că se va reveni cu o OUG în februarie 2026 care le dă posibilitatea să revină la statutul de microîntreprindere, astfel ca să îndeplinească condiția de a avea 1 salariat? Nu se putea să existe o prevedere astfel ca pentru 2026 această condiție să fie îndeplinită dacă se face angajare în termen de 30 zile de la data publicării OUG 8? Regimul de microîntreprindere este opțional, și este bine că este așa, pentru că sunt firme care fiind pe pierdere sau dacă au o rată a profitului sub 6,25% este mai avantajos să fie plătitor de impozit pe profit de 16% decât să plătească 1% pe total venituri.
2. – s-a introdus o prevedere care spune că prima vânzare a unei imobilizări corporale, de exemplu un imobil, o mașină etc., să nu intre în calculul plafonului de 100.000 euro, pentru că se consideră o vânzare ocazională, iar compania și-ar putea pierde statutul de microîntreprindere. Aici ar fi următoarea observație: cota de impozit pe venit se aplică la cifra de afaceri, astfel cum modifică OUG:
,,24. La articolul 54, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: (1)Pentru încadrarea în condiţiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. c) şi la art. 52 alin. (1) se iau în calcul veniturile care constituie cifra de afaceri definită potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Pentru aplicarea prevederilor art. 52 alin. (1), la calculul cifrei de afaceri se adaugă şi veniturile din transferul mijloacelor fixe/terenurilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal, în situaţia în care microîntreprinderea transferă, în cursul anului fiscal, mai mult de un activ din oricare subgrupă, astfel cum sunt prevăzute în Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului, respectiv mai mult de un teren.”.
Avem iar un decalaj între modul de calcul al plafonului de 100.000 euro, adică cifră de afaceri + vânzări imobilizări corporale de la a doua vânzare, față de baza impozabilă stabilită la art.53. Nu am putea simplifica și, așa cum determinăm plafonul, așa să se calculeze și baza impozabilă? Adică să avem un calcul unitar, altfel foarte ușor se poate greși, calculul trebuie să fie cât mai simplu și menținut o perioadă rezonabilă de timp.
3.- crește valoarea de la care sunt recunoscute mijloacele fixe, de la 2.500 lei la 5.000 lei, această măsură fiind pentru toate companiile.
4. – bonificația de 3% pentru impozitul pe profit și pe venit micro se va aplica și pentru anul 2025, iar în ceea ce privește microîntreprinderile nu va intra în baza impozabilă.
5. – pentru companiile care doresc să treacă la statutul de microîntreprindere trebuie să depună situațiile financiare aferente anului 2025 până la 31.03.2025, altfel nu vor putea să treacă la acest statut din 2026.
Ce nu s-a făcut prin această OUG? Păi, nu s-a rezolvat, deși tot mediul de afaceri așteaptă acest lucru, problema supraimpozitării contractelor part-time. Așa cum spuneam și în alte articole, suntem singura țară care supraimpozităm acest tip de contracte, ceea ce distorsionează mediul de afaceri și în special activitatea microîntreprinderilor. Apoi, birocrația. Iată o mostră de birocrație: obligativitatea companiilor de a-și anunța la agențiile de muncă locurile vacante. De ce ar trebui să facă asta dacă aceste companii își găsesc singure personalul direct pe piața muncii? Aceste agenții ar trebui să fie solicitate în ajutorul de a găsi personal pe care companiile nu îl găsesc pe piața muncii, nu să fie o obligație de raportare cu amenințarea unei sancțiuni dacă nu o fac. Este o birocrație fără sens, fără niciun un fel de beneficiu pentru nimeni, doar se încarcă timpul atât al companiilor, cât și al agențiilor de muncă. Da, opțional ar putea rămâne, dar nu obligatoriu.
