Probabil că fanii filmului ”Busola de aur” (O: The Golden Compass) sau ai scrierilor lui Philip Pullman, care au stat la baza atât a ecranizării amintite, cât şi a serialului, ştiu deja ce s-a întâmplat după 2007, anul lansării ”Busolei de aur”. Încasările, mai ales în SUA, dar şi în alte ţări, au fost dezamăgitoare şi producătorii au hotărât să nu mai toarne continuarea preconizată.
Destul de dezamăgitor şi pentru fani, pentru că filmul demonstrase deja că este altceva decât tonele de producţii care se ”fabrică” pe bandă rulantă, avea suficiente calităţi cât să determine lumea să îşi dorească o continuare.
Putem spune că ”s-a făcut dreptate” abia acum, odată cu lansarea serialului ”Materiile întunecate” (O: His Dark Materials), care poate fi văzut şi în România pe platforma HBO GO sau pe postul tv HBO, marţea, de la 20.00.
Ce vă putem spune despre primele episoade?
În primul rând, trebuie să mărturisesc că m-am îndreptat spre acest serial nu numai din curiozitate, dar şi din dorinţa de a scăpa de trendul general, dominat de producţii fie prea sângeroase, fie prea superficiale, fie chiar puerile, şi în plus extrem de numeroase care au acaparat piaţa. Rămânea însă de văzut care va fi rezultatul acestei ambiţioase puneri în scenă.
Per ansamblu, mi-a plăcut. Sincer. Este suficient de ”soft” pentru a nu ne încărca inutil cu scene horror, însă şi îndeajuns de tensionat pentru a da, pe alocuri, fiori spectatorului, după o reţetă inedită, a unui film pentru adolescenţi care alunecă în thriller veritabil.
Această dozare inspirată face ca serialul să poată fi atrăgător chiar şi pentru spectatorii maturi.
De altfel, chiar Ruth Wilson, deţinătoarea unui rol principal, spunea, într-un interviu acordat Cinemagia, despre serie: ”Cred că deși este prezentată prin ochii unui copil, are multe teme adulte. Este interesantă pentru toate categoriile de vârstă, iar temele ei sunt universale”.
Animaţia este la înălţime, oarecum asemănătoare cu cea din ”Busola de aur”, iar actorii se achită bine de sarcini.
Trebuie să recunosc că, iniţial, am fost reticent văzând-o în rolul Lyrei Belacqua pe tânăra Dafne Keen, după prestaţia fermecătoare a Dakotei Blue Richards, care făcuse o excelentă impresie în ”Busola de aur”. Dafne Keen mi s-a părut un pic mai rigidă la început şi am avut senzaţia că văd pe ecran altceva decât m-aş fi aşteptat. Totuşi, a fost doar o impresie de debut, fiindcă pe parcurs tânăra actriţă spaniolă cu origini britanice m-a convins că are un şarm şi o expresivitate ale ei şi am urmărit-o cu plăcere în rolul de nouă ”Lyra”.
La fel şi cu actriţa britanică Ruth Wilson, în rolul doamnei Coulter, interpretat în film de Nicole Kidman. Ruth Wilson joacă bine şi mi-a amintit, prin prestaţia ei, de Eva Green (care, de altfel, apare şi în ”Busola de aur”, dar în alt rol, al Serafinei Pekkala). Trece convingător de la o gamă la alta şi îşi arată, vizibil pentru spectator, ascuns pentru micuţa Lyra, duplicitatea într-un mod elocvent.
Această dramă fantasy cu accente de thriller are, cu siguranţă, ingredientele necesare pentru a vă face să o urmăriţi în continuare, şi este în mod cert aşteptată de mai bine de un deceniu de împătimiţii filmului iniţial.
Rămâne, desigur, de văzut dacă se va menţine la acest standard până la final.
