Ion NĂLBITORU- membru UZPR și LSR.
Fiecare om se naște cu anumite aptitudini, talente cum s-ar spune, dar pe care dacă nu le „educi” de-a lungul timpului, ele nu evoluează și nu te conduc acolo unde trebuie, pentru care Universul ți le-a destinat.
În viață omul poate să-și urmeze sau nu adevărata vocație. Cei care nu și-o urmează ajung să profeseze ceva care nu-i prea atrage. Ceilalți își fac „meseria” cu dragă inimă.
Cu toate acestea, omul, chiar dacă are o profesie pe care și-o exercită cu pasiune, mai are și alte preocupări, hobby-uri!
Uneori este prea stresat de profesia sa, mai ales când se dedică trup și suflet, și simte nevoia să evadeze din „sfera” sa, să se relaxeze, să se delecteze în mijlocul naturii, să viziteze muzee, să scrie, să picteze sau să sculpteze, să meargă la spectacole sau să citească!
În urmă cu doi ani am întâlnit un personaj deosebit, un doctor oftalmolog, domnul Constantin Ionițescu, la un eveniment cultural din Țara Loviștei.
În localitatea vâlceană, Perișani, se sărbătorește în fiecare an „POSADA 1330”! La simpozionul anual personalități istorice și culturale țin alocuțiuni despre Bătălia de la Posada când Basarab I l-a învins pe Carol Robert de Anjou, regele Ungariei.
Dacă adevărata „Posadă” se află acolo sau în altă parte a Subcarpaților contează mai puțin. Important este că românii sărbătoresc un eveniment istoric îndepărtat, că nu-și uită originile și-și omagiază voivozii!
Am rămas profund impresionat când domnul Ionițescu a luat cuvântul și a prezentat o întreagă istorie a neamului românesc a acelor vremuri. Pare paradoxal ca un „om” care profesează o anume disciplină, medicină, inginerie, avocatură etc. să aibă hobby-uri total opuse profesiei sale, de poet, romancier, dramaturg, istoric, geograf, pictor sau sculptor.
De fapt dânsul face parte din generația în care nu era telefonul mobil cu multiple aplicații și rețele de socializare. „Telefonul mobil” al omului de atunci, sau „Google”, erau cartea și biblioteca!
În prezent majoritatea tinerilor iau informațiile de pe internet, doar cât au nevoie, fără să studieze toate aspectele unei probleme.
Domnul Ionițescu a studiat documente vechi și chiar a fost preocupat de inscripțiile de pe pietrele găsite în zona Perișani, (și din alte zone) o parte din ele prezentându-le în cărțile domniei sale cu descifrarea făcută de specialiști.
Am avut onoarea să primesc de la dânsul trei volume din studiile sale despre istoria acestui neam din cele mai vechi timpuri. Cele trei cărți impresionează prin conținutul foarte bogat de informații și o bună documentare: „Căciula Sfinxului din Bucegi – un simbol al zeilor daci și al voievozilor români”, „Țara Loviștei, Titești, Posada 1330 – Leagănul Independenței Țării Românești” și „Cozia Veche și Basarabii, Negrul Basarabilor… – Un simbol al genezei poporului român”.
Pentru cei preocupați de trecutul istoric al poporului român le recomand cu căldură aceste trei volume.
Un om remarcabil.
Il apreciez si il stimez si nu de putine ori il invidiez … si inca ce invidie! Din aia romaneasca, rea, ticaloasa, ca as fi in stare sa-l las fara slujba de istoric! Dar cum o are si pe cea de medic, ma potolesc, fapt la care ii indemn si pe toti istoricii.
Sanatate si adu-ne bucurii, ca atii sa ni le aduci!