Meditația ca mijloc de a găsi calea către Celula lui Dumnezeu

Al Florin Țene

Meditația, așa cum mulți cunoaștem, presupune concentrarea atenției, calmarea și relaxarea minții, cu scopul de a atinge un nivel de conștientizare și liniște interioară. Este o practică mentală și spirituală veche de secole, care are la bază tehnici de respirație, de vizualizare și de focalizare mentală. Meditația înseamnă să-ți transformi mintea astfel încât să poți să trăiești cât mai bine posibil. Scopul acestei practici nu este să te transforme într-o nouă persoană, ci să te învețe să vezi lucrurile dintr-o nouă perspectivă și să te înțelegi mai bine atât pe tine, cât și pe cei din jur. De asemenea, scopul meditației este să te ajute să trăiești în prezent și să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le faci fără ca mintea ta să ”plece” în altă parte.

Omul, în dorința sa, de a deveni o formă a binelui și al calității merge pe un drum gândit frecvent. În acest context gândește și meditează la lucruri și fenomene mai înalte decât el. Se concentrează mereu asupra lucrurilor altruiste și pure, iar inima lui se apropie din ce în ce mai mult de adevăr, nesimțind nevoia de a fi pângărită și atrasă în greșeală.

Meditația focalizată asupra realităților divine are aceași substanță ca și rugăciunea.Aceasta este ascensiunea sufletului către Dumnezeu, mai precis spre cel Etern.

Meditația nu este totuna cu reveria nefocalizată.Ea este un proces de căutare fără compromisuri a adevărului cel mai deplin, nicidecum o practică visătoare și lipsită de pragmatism.

E bine ca cel ce dorește să mediteze să-și fixeze o perioadă din zi în care să mediteze și să respecte aceași oră, considerând-o divină.Trezirea spirituală presupune inclusiv o trezire mentală și fizică.Oamenii în care conștiința a început să se trezească în fața posibilităților sale cele mai înalte, destrămând întunericul ignoranței, se trezesc înainte de apusul stelelor și aspiră către lumina adevărului și către risipirea întunericului.

Sfinții și mariile genii s-au sculat de dimineață. Iisus obișnuia să se trezească devreme și să urce pe dealurile din jur pentru a se ruga și pentru a fi la unison cu Tatăl Ceresc. Buddha se trezea întotdeauna cu o oră înaintea răsăritului soarelui și intra în starea de meditație, cerându-le discipolilor săi să facă la fel.

Meditația spirituală este inseparabilă de autodisciplină. La început trebuie să meditezi asupra sinelui tău pentru a tecunoaște, a te înțelege, înlăturând greșelile și pentru a realiza adevărul.